Roxana si Eliza

oglindă şi lupă

2012-03-02T07:55:00.004-08:00

În drumul nostru de la grădiniţă acasă, Eliza îmi vorbeşte despre dinozaurii care au murit demult, demuuult, şi ridică mână peste umăr. Îi spun că Andrei e răcit, apoi crede că şi poneiul ei a răcit; şi poneiul strănută chiţ, chiţ, zguduit în mâinile ei mici.

Drum cu bălţi îngheţate, cu bălţi dezgheţate. Ne uităm pe asfalt, în oglinzi cu cer, copaci şi noi două. Într-o baltă zâmbim, în alta suntem serioase, ea cu căciula pe ochi.

A primit iarăşi bulină roşie, a treia într-o săptămână. Pentru că a fost cuminte.
Nici prea cuminte nu-i bine, încep să mă îngrijorez.

Copiii sunt oglinzile noastre, spun toate cărţile de pe noptiera mămicilor, cărţi de genul cum să-ţi creşti copiii.

Sunt!

Azi i-a făcut lui Andrei teatru, cocoţată pe geam, uite, Tru-Tru, eu îţi fac ţie un spectacol! aşa cum a văzut ea la noi.

Ne oglindim în ei, în ceea cea fac, dacă eu ţip, oglinda mea ţipă, dacă zâmbesc, îmi zâmbeşte şi ea, înzecit, ca o lupă care măreşte tot ce e bun.

Prin bălţile îngheţate, erau prinse sub pojghiţa de apă crenguţe, frunze.

Aş vrea să-mi fac nişte bijuterii. M-a captivat tehnica răşinei, ştiu cum se lucrează, mi-ar plăcea s-o folosesc pentru câteva coliere. Cu iarbă, flori de primăvară, fotografii mici, prinse înăuntru.

Oprite în timp.

La fel ca zilele noastre împreună. Nas rece, fular roşu, ochişori, peste care torn răsină încălzită, şi-o las la răcit. Să se păstreze aşa pentru totdeauna. Amintiri de purtat aproape. Coliere de dragoste.

Draga mea,

2012-03-01T01:22:00.000-08:00

"maternitatea aduce, pe lângă mânuţe moi, guriţe dulci, zâmbete îngereşti, aduce deci şi multe, multe frustrări, griji, depresii, indispoziţii...Dar îţi dă şi nişte puteri de care nici tu nu ştiai că le ai, puteri care te fac mama perfectă pentru copiii tăi."

Mulţumesc, Maruca, pentru scrisoare!

Mărţişor

2012-02-29T03:59:00.002-08:00

Căluţul Mărţişor

Copiii sunt molipsitori cu bucuria lor.

Ce e de scris?

2012-02-26T01:24:00.001-08:00

Ieri,

prin Târgu Ocna,

uliţe înfundate, gropi, mizerie, oameni săraci, beţi, urâţi, măscărici în mijlocul drumului.

Dansatori a veselie hâdă, ursari şi urşi de mahala, cu panaramă şi manele, înjurături, lenevie, foame, copilaşi flămânzi pe după garduri dărâmate, bâlci, fără nicio scăpare, fără nicio speranţă.

Mi-e milă şi jale şi lehamite. Atât. Nu am nimic în comun cu ei, cu bărbaţii aceia goi, veselindu-se beţi în stradă, nu simt nimic pentru România asta, doar o urăsc.

Dimineaţă, televizorul de dincolo deschis pe ştiri, o mamă îşi omoară bebeluşul de 6 luni, voia să-l sacrifice pentru Dumnezeu, un alt om dă foc vecinilor, că dacă el vrea să dea foc blocului, îi dă, că e blocul lui, şi tot aşa. Am închis. E duminică dimineaţă. N-avem nimic frumos de anunţat, suntem ţara tuturor nebunilor. Aici îmi cresc copiii. Poate să zică oricine orice ar zice, că avem Bucovina, că avem oameni buni, că avem proiecte europene, hai să vedem frumosul, că încă se poate, că încă se poate salva ceva. Nu.

Nu am acel sentiment de unitate, de a fi o naţiune, un popor, un ceva în comun, o idee de patrie, de ţara mea, de ideal şi împreună simţire.

Nu am nimic în comun cu românii mei care se îmbată, se omoară, nu se spală, se distrug pe ei şi pe cei din jur. Mi-e o neputinţă şi o deznădejde.

Târgu Ocna e staţiune turistică. Oare cum e prin alte locuri? care nu sunt obiective turistice de vizitat şi de admirat. E jale. Ştiu asta pentru că văd

Moldova

mereu. Ieşim cu maşina, trăim aici şi nu e deloc bine. Copii amărâţi, case care cad peste ei, mame îmbătate cu ţuică, taţi care-i torturează zi de zi. Psihic. Un drum prin Iaşi sau prin Vaslui e apăsător, cenuşiu, straniu. Parcă nu mai exista normalitate si fericire. Doar abrutizare, aberaţie, nimic firesc, înălţător, civilizat, pur, e un amestec de băutură şi grotesc.

Sunt apăsată de toate. De 3 ani încerc să văd şi să trăiesc frumosul. Să mă îmbăt de el şi să-mi îmbăt şi copiii. Vreau să povestesc doar partea de suflet a zilei, cea luminoasă, cea suitoare, salvatoare. Un copac, nişte flori, un lan de maci, cer, soare. Să ni le aducem aminte. Dar în jur nu e doar asta.

Mă simt obosită.

Voi face pauză de tot. De blog şi de căutarea bucuriei. Pentru un timp.

Sunt într-o mare căutare a mea, a celor din jurul meu. Nimic public, de arătat, doar o linişte şi o trăire firească.

Când şi dacă voi mai scrie pe blog…Nu ştiu.

Drag!

înalt. ce alb.

2012-02-25T12:08:00.001-08:00

Mănăstire cocoţată în vârf. Suiş greu. Mesteceni de-a stânga, de-a dreapta. În odăjdii albe, ca într-o abaţie. Copii fericiţi pe banchetă. A lene, a cald prin geamuri. Mi-e frică de drum, lui nu.

Cer alb. Drum alb. Trotuşul îngheţat. Rugăciune pe două voci, a ei repezită, să fim sănătoşi şi amin. A mea, să am gânduri albe, albe, la fel ca afară. Andrei râde la lumina din vitralii.

Zi de limpezire. A cerului, a drumurilor, a minţii.

Poate vine primăvara.

Să vină!

33

2012-02-24T01:36:00.003-08:00

Dacă sunt fericită?

Da.

În micimea şi nimicnicia mea, cu mici fericiri zilnice, ale mele, de suflet, curgând prin arterele înlăuntrului meu. Fericită aşa cum ne suntem acum şi aici, împreună. Alean, alint, alinare, alintare. Mâini peste mânuţe, obrăjori lângă obraji, toţi patru, respirând la un loc, o bătaie, un clipocit pe sub gene. De-l doare pe unul, ne doare pe toţi, de e fericit unul, suntem cu toţii la fel.

Dacă aş schimba ceva la mine...

Nu. Nu acum.

Am ajuns să-mi urăsc şi să-mi iubesc buruienile. Deopotrivă.

Le plivesc imediat ce apar, am învăţat lecţia asta cu fiecare grădinărit. Ştiu ce nu am, din ce nu prisosesc, ştiu ce m-apasă sau ce mă înalţă, bunele mele, relele mele, alcătuire de om, aşa cum suntem cu toţii, amestec de zâmbet, de plâns.

Ştiu ce-aş sădi şi ce-aş smulge din mine. Sunt o zbatere, mi-e frică de timp şi de trecere, de nimeninuştiecevafi, de nimic, de întuneric. Iubesc viaţa, vreau s-o trăiesc, s-o gust, s-o pipăi, avalanşa mea, lumină lină, zâmbet, dans, alergat, zborul meu aici pe pământ.

Sunt o alcătuială, o plămădeală de bucurii şi întristri. Urăsc frigul şi oamenii posaci. Depind de soare, de cuvinte frumoase. Îmi port fricile cu mine, mi-e teamă de moarte, de o zădărnicie a toate cele care sunt, că nu are rost să faci aia şi aia, că toate se duc, se vor duce, de o zădărnicie care mă opreşte din tot, mă amorţeşte, minute întregi, apăsătoare, mi-e frică de neant, de uitare, de nimic, de acel în zadar.

Dar mă scutur de ele, ca un cal nărăvaş, şi vreau să trăiesc. Atât cât mi-e dat. Să adun cât mai multe. Culori, cuvinte, zâmbet, privire, dragoste, veri, drumuri, mesteceni, pâine în vatră, cântări în strană, prieteni, colinde, poezii, narcise, ceaiuri, aburi, nori, zmeie, copii, copiii mei, cântecele, jucării, rotiri, învârtiri, morişti, bălţi, cireşe coapte, amestecate, în albumul meu, de acolo, din stânga, sub coaste, colecţionar de totceînseamnăviaţăaicipepământ.

răboj de fericiri

să-l iau cu mine, să mă hrănesc, să nu le uit. niciodată.

Dacă sunt împlinită?

Da.

Îi am pe ei, ei mă au pe mine. Ca un cerc, toţi patru, familianoastră, strâns, mână de mână, rotund. Trei suflete, toate cu privirea albastră, a lui, iar al patrulea e al meu, ochi căprui, de închis peste rană, de mamă, preabuna, mângăierea lor şi prietena lor.

Azi am 33.

Cifre rotunjite, deşi le simt ascuţite, nici tinere, nici bătrâne, numai bune de împuns acolo, sub inimă, şi de înghiontit: trăieşte viaţa, bucata asta rămasă.

N-am lăsat nimic important după mine. Nu am cărţi, expoziţii, o casă, un pom. Nu am o livadă, un drum de ţară, ferestre înalte de stat şi citit, bălăceală afară, magiun de mâncat de pe degete, cu nucă în două, masă mare în mijlocul unei odăi. Încă nu am.

Poate-ar fi fost atât de multe drumuri, altele, pe care puteam face una sau alta, dar aşa am ales, m-au ales, un drum de a fi împreună noi cu noi, dragii mei, Eliza şi Andreiul meu, pomii mei sădiţi aici, pe pâmânt, pe care-i tot ud, să dea roade gustoase. Si el, dragul meu, care mă ştie cu toate neliniştile mele, le oblojeşte, le vrea vindecate.

Îi iubesc.

Şi aş vrea să fiu lângă ei. Cât mai mult. Şi de aici şi de dincolo. Şi azi, şi mâine, şi veşnic. Ca o conştiinţă plutind prin univers, suflet cu memorie adunată, fractal, culoare, regăsire, recunoaştere, nemurire.

till the end

2012-02-23T04:06:00.000-08:00

cu voi aş vrea să fiu până la capătul capătului

That look. Telegrame

2012-02-23T01:25:00.000-08:00

La noi, pe culoarul Bistriţei, e mereu ceaţă. Deasă, de aia bacoviană, de-ţi intră pe sub uşi.

Eliza merge din nou la grădiniţă deşi nu ştiu cum o ajută asta. Andrei rămâne cu mine acasă, bâtând în geam când apare vreo cioară flâmăndă. Nu ştiu cum de s-a instalat în calculator un radio cu muzică country, îl las în surdină, Andrei oricum acoperă totul. Îi place maşina de spălat, s-ar uita la ea întruna. Eu nu am mai făcut nimic nou, trec zilele uite-aşa, rostogol, cu micinimicuri.

Parcă vreau şi aştept ca ceva să se întîmple. Orice. Poate o primăvară. S-o trăiesc mugur cu mugur. Anul trecut m-a trişat, după 10 zile de stat la reanimare, când am ieşit era totul alb şi verde, pocnite, înmugurite, înflorite.

Eliza îl iubeşte dinceîncemaimult pe Andrei. Asta mă umple de drag, iar el ar sta numai după ea.

Ar vrea ca eu să nu îmbătrânesc, ci să mă fac mai tânără şi mai tânără, apoi mai mică, ca un fel de surioară a ei şi ca o prietenă. Are uneori o privire atât de blajină şi de serioasă şi mă priveşte de undeva de departe, din ţara ei cu imaginaţie doldora, năzdrăvană şi capricioasă.

Draga mea, o să mă transform într-o prietenă mică, micuţă, cu părul ca ceaţa asta de azi, iar tu vei fi tânără şi frumoasă, cu ochii albaştri şi blânzi.

Să mă priveşti şi atunci tot aşa. Exact aşa. Cu drag, vorbindu-mi de pisici şi de cai, şi despre orice vrei tu, prietena mea!

din mănuşi fără pereche

2012-02-22T03:00:00.000-08:00

şoricei

de înveselit băieţel

până ies toţi dinţii sunt showman mama!

ce am făcut în seara asta

2012-02-20T12:04:00.001-08:00

mama - actorii

Eliza - scena

tata - spectacolul

Andrei - galeria

Am o pace

2012-02-20T02:44:00.000-08:00

cât o mare!

noi, simpli, aici, cu ale noastre de toate

seri cu nasurile sub pătură, noifetele, la Mezzo, la Spărgătorul de nuci, vrei şi tu un soldăţel care să te ducă într-o caleaşcă, şi să dansaţi, apoi adormi obosită, păr transpirat şi pijama alb-albastră

dimineţi prin bucătărie, să facem omletă şi biscuiţi pentru Andrei, cu Andrei Bocănilă cu lingura-n masă, iar tu joacă din aluat, făină pe sus, pe jos, în stânga, în dreapta, hi, hi, şi iepuraşul nostru cu ochi din piper şi gură din chimen, făr-o ureche

duminică la biserică, a tatălui, cea cu doamnedoamne în curcubeu şi cu braţele întinse spre tine, şi cântece, am o pace cât o mare, apoi oameni care îşi strâng mâinile, afară soare puţin şi covrig

ieşiri cu maşina prin zăpezi, îngheţate, topite, totuna, cu şoferi nesimţiţi, oare cum să-mi învăţ băiatul, să fie un nepăsător sau un om cu inimă bună?
să fie moderat!
mi-ai răspuns

desene pliate, aici şi acolo, ca o amprentă, la fel cum sunt şi firile noastre, asemănătoare

unde e acel moderat, între bunătate şi nesimţire, până unde iubitor de oameni, până unde nepăsător şi doarpentrutine...?

Andrei ruşinos când alţii vorbesc cu el, ascunzându-se în mine, la piept, îmbujorându-se

şi tu pe bancheta din spate: eu vreau ca Andrei să fie modeiat, să nu vorbească nici tare, nici încet, uite-aşa: ta-ta-ta!

pioni

2012-02-19T00:12:00.000-08:00

Eliza a plâns toată dimineaţa că i s-a mai rupt o girafă. Apoi ne-a zis parcă luminată de o filosofie a vieţii: lasă, nu-i nimic, s-a dus în raiul girafelor, ştii, mama, uneori mor şi girafele.

Joacă şah cu Lucian. Doar cu pionii. Ştie cum să mute şi să mănânce alt pion. Îi place. E camera plină de pasiune, eu şi Andrei abia mai avem loc în lumea lor, îndepărtata.

Aş vrea să se termine iarna. Ieri prin librărie am dat peste Arta de a trăi în Franţa rurală. Doamne, ce bine-aş mai stăpâni arta aia, fără să mă înveţe nimeni. Aş pleca chiar acum, acum. Să cresc oi, să am o vie dulceagă numai bună de câteva sticle pentru serile de iarnă, să am fructe şi legume de pus în coş, să umblu cu picioarele goale şi c-o pălărie uriaşă, agăţându-mi hainele la uscat afară. Să-i văd pe ei liberi, liberi, liberi, în jurul meu, zburdându-ne toţi toată ziua.

Aici ea nu mai vrea la grădiniţă, nici n-o mai forţez. Ieri, când jucam şah, mi-ai spus că jocul nu e doar atacul, e un farmec în a te desfăşura, în a aşeza piesele în anumite poziţii strategice.

Aş vrea să le mut într-un fel, într-un fel care să ducă, până la urmă, la un câştig.

Al meu, al nostru, al visurilor.

Dac-aş stăpâni mai bine această artă...

scărţ, scârţ

2012-02-17T23:07:00.000-08:00

Spaţiu de joacă pentru animale.

Eliza încântată.

Timp să-mi beau cafeaua în linişte.

School bus

2012-02-17T07:00:00.001-08:00

am idei de jucării din carton, îmi duduie capul,

doar de m-ar lăsa grijile de oameni mari să mă mai joc şi eu din când în când

azi,

autobuz de dus copiii la şcoală

copii care aşteptau cuminţi în staţii

va urma,
brm, brrmm!

let`s play

2012-02-17T04:48:00.000-08:00

everyday!

teatru pentru Andrei

2012-02-16T22:48:00.000-08:00

Când zăpada-i pân` la uşi,

facem teatru de păpuşi!

Miau!

2012-02-16T02:33:00.001-08:00

Origami Cat family

ea e aceasta

Bile colorate

2012-02-16T00:44:00.000-08:00

Andrei vorbeşte pe limba lui, bucurie pentru urechile noastre. Orice îi spui şi propui el zice dea-dea-dea. E vesel. Ştie să facă pa, paaa, stăm jumătate de oră la uşă până pleaca tata din casă, el pa, eu pa, Eliza pa, Andrei pa, dând din degeţele. Îi place să stea cu mine prin bucătarie, gângurind în scăunel şi urmărind cum cad toate cele pe jos, joaca lui: o strecurătoare, capace moi, castronele, o pâlnie roşie. Nu e mofturos.

Eliza ne povesteşte ce visează, e foarte serioasă, cum o fugăreau nişte animale, da` erau invizibile, şi a fugit la tata în braţe. Eu necăjită că visează urât, iar tata bucuros că: mă visează fata mea!

De iarnă nici nu mai scriu, mi-e omniprezentă. Ne veselim cum putem, ieri am ieşit afară. Eliza a vrut să deszăpezească o maşină cu grebla ei mică, am făcut un om de zăpadă din trei bulgări mici unul peste altul şi crenguţe înfipte ca ochi, gură, mâini şi am rupt ţurţuri de peste tot, ăştia-s ţurţuri cu lipici, se prind de mănuşile mele.

Uneori zilele sunt albe, lungi şi friguroase, timp de stat înăuntru, la o dulce amorţire, lentoare, doar noi cu noi, inventând de toate ca să ne ţinem ocupaţi, timp dulceobositor, liniar, acelaşi, cu rutină de mamasingurăcueidoimici, timp în care imaginaţia e ocupaţia noastră, de supravieţuit gerului, poveşti povestind, zâne, desene, joacă pe sub pături.

Uneori zilele sunt albe. Ca nişte coli de colorat cum vrei tu. Dar şi coloratul te oboseşte.

Aştept zile calde, altceva decât alb orbitor viscolos.

Zile ca într-un joc curbat, alunecat, cu bile în culori, înşirate pe inele, de dat în sus şi în jos, de mânuţe mici, curioase.

spring box

2012-02-15T10:19:00.000-08:00

dintr-o cutie de vin,

cutie de creioane

suntem tot aici

2012-02-15T04:54:00.000-08:00

pierduţi la polul nord

siberian îngropaţi în apartament

groenladă sub ferestre

şi alb peste tot

noroc de Eliza, doctoriţa noastră, umblă cu trusa ei roşie după noi, nu cumva să ne apuce durerea de inimă sau depresiile

4

2012-02-13T23:40:00.001-08:00

magic, rotund, cardinal, minunat!

La mulţi ani, draga noastră!

Have a rainbow heart!

2012-02-13T09:11:00.000-08:00

and love, love, love!

Make a book

2012-02-13T05:02:00.000-08:00

din proiectul 5 zile fără Facebook

Garden Book

ne-am inspirat de aici

prinşi împreună

2012-02-12T23:40:00.000-08:00

Staţi mai aşa, să vă prind împreună!

ne spunea Eliza aseară când ne făcea poze cu telefonul, noua ei pasiune.

Adică să ne prindă unul lângă altul măcar seara şi măcar în weekend, mamaşitata, entitatea ei de alintare şi de supravieţuire. Şi click, un flash de bliţ în ochi, noi doi zâmbitori, iar ea mulţumită, plecând să caute altceva de pozat.

Un click ca acum 13 ani. La fel. Staţi împreună să vă fac o poză! prima noastră fotografie, făcută de Aşha, o fată simpatică din Slovenia.
Eram în Apuseni, eu într-o tabără de poezie, el c-un grup de speologi pe la Cetăţile Ponorului şi hai cu noi să vezi o peşteră, şi-am mers, deşi nu-l cunoşteam, nu-i cunoşteam bine, iar pe drum ne-au pus slovenii ăia să le cântăm imnul nostru de stat, că erau curioşi cum sună, dar nu oricum, solemn, sus, cocoţaţi pe-o buturugă, în pădure, şi vară, şi fără hihihi, să cântaţi serios, apoi fotografia Aşhei. El cu rucsac, ochelari, şi dejaluleadupămine, eu cu ie, sălbatică şi încercând să vorbesc în engleză.

Aseară am fost în oraş fără copii. La o ceainărie unde s-a cântat folk.

Am vorbit despre noi, şi cum stăteam pe canapea eu cu capul pe umărul lui, ca îndrăgostiţii, am râs, că nu ne era la îndemână să mai stăm aşa, că parcă am fi actori într-un film care nu-i al nostru, al nostru e altfel, zi de zi: motooor! dubla unu, creşteţi copiii, dubla doi, staţi cu copiii, dubla trei, atenţie, copiii!, acţiune, dramă, sf., fantastic, de toate la un loc.

Dar ne-am simţit bine în filmul de aseară, cu ceai Buddha`s Inspiration, cu timpul nostru compromis pentru câţiva ani, că mă bucur că-l am pe Andrei, că am un băiat, că acum 4 ani mergeam la spital s-o nasc pe Eliza, că mi-ar fi plăcut să cunosc pe cineva care să-mi cânte la chitară, dar îţi cânt eu la muzicuţă, muzicuţa nu-mi place, e neserioasă, că vioara e tristă, că e bine că ne mai ajută mama, că am vrea să vedem iar Italia la vară, după ce-i ducem pe ei la mare, despre universuri paralele, şi găuri negre, şi găuri de vierme, şi noi mai bătrâni printre atâţia tineri folkişti, despre iarnă, cum n-aş fi putut locui în Canada, aş fi fost mereu deprimată, despre guvern, despre Huston, drogată, despre alte şi altele.

Stay closer, to take you a picture! ne-a zis Aşha acum mulţi ani, a picture pe care noi n-am mai văzut-o. Dar ne-am imaginat-o. Poate dacă nu cântam Deşteaptă-te, române! acolo sus pe buturugă...n-am mai fi acum aici, Andrei şi Eliza n-ar mai fi fost. Poate alte porţi s-ar fi deschis, şi-am fi ales diferit, un alt univers, paralel, altul, cu alt timp, alt film.

Dar ne e bine aşa cu noi doi. Putem fi cum suntem cu-adevărat, reali, cu bune şi rele.
Cu bunele şi relele noastre de zi cu zi.

Fă-ne o poză, Eliza, uite stăm aproape unul de altul, mamaşitata!

grămadă

2012-02-12T00:12:00.000-08:00

de zile,

de zăpadă,

de ore,

de frig,

de vase,

de haine,

de jucării,

de cărţi,

unele peste altele,

amestecatele

grămadă de suflete, la amiază, unul lângă celălalt, lângă celălălalt, lângă celălalt...

Simfonia iernii

2012-02-11T10:15:00.000-08:00

Când eram mici, mama ne spunea că erau unele ierni de treceau caii peste gard cu tot cu căruţă, iar oamenii îşi săpau tuneluri să iasă din casă. Noi râdeam şi nu o credeam.

Frig. Cumplit. Îl urăsc. Dacă nu erau copiii, m-aş fi deprimat de tot, dar cu ei nu am timp de asta. Închid ochii şi-mi spun că va trece, va mai ţine puţin, un timp, câteva zile, săptămâni. O să trăiesc primăvara asta ca niciodată. Ca să mă răzbun.

Am ieşit din casă. Cu maşina tanc, de potrivit pe şenalele drumului. Nu poţi merge la stânga sau la dreapta. Amândouă unalângăalta în spate, cu geamuri îngheţate cu flori. Geometrice. Joaca naturii.

Am fost la ceai. Simfonia iernii. În ceainic alb, aburind în mijlocul mesei. Toţi trei. Cu Eliza dansatoare prin ceainărie, şi clinc, clinc, linguriţe mici învărtite. Linişte înăuntru, din asta e făcută viaţa, mici momente de relaxare, nu? Nu e doar spălat vase şi dat cu aspiratorul. Mama şi tata vorbesc, duminică e muzică folk tot aici, poate venim, poate nu, de ne-ar lăsa ei. Ea râde. Ca un clopoţel.

Înăuntru miroase de plante. E cald. Muzică.
Dar afară e iarnă cât casele, cât vezi cu ochii. Îşi sapă oamenii tuneluri ca să poată ieşi. Sunt cârtiţe sub pământ. Au îngheţat toate, marea, păsările, animalele. Trec căruţele peste acoperişuri, nu mai ştii pe unde e drumul. E înecat totul.

Să mă crezi, draga mea, chiar aşa a fost.

Do you eat cakes, my pony?

2012-02-10T23:28:00.000-08:00

sunt cu migdale şi cu struguri,

papă, e ziua ta!

plastilina mai veche, întărită, am înşirat-o pe aţă
colier de bomboane, bonus din partea cofetăriei

mulţumesc pentru prăjituri, eşti cel mai bun cofetar, dulcea mea!

Make a book

2012-02-10T05:56:00.000-08:00

din proiectul 5 zile fara Facebook

FishBook

fiecare obiect pierdut în apă are povestea lui

spre amuzamentul Elizei

Tort şi pantofi, vrăjitorule!

2012-02-10T02:28:00.000-08:00

Peste câteva zile e ziua ei, vrea un tort în formă de inimă şi pantofi, dar, Eliza, pantofiori acum în miezul iernii, e frig afară, n-ai cum să-i porţi ! până la vară, o să-ţi fie mici! (eu, hapsână cu papucii copiilor care au picioare magice, magice şi cresc imediat câte un centimetru, doi, cât mama nu vede), ba îi port prin casă, şi la balet!

Peste câteva zile e ziua ei şi urma să scriu atunci despre ea, fata noastră, a mea, a mamei, agăţată de mine, contopită, umbră peste tot, alintată, năzdrăvană, şugubeaţă. Mânz nechezând prin urechile mele, ied ţopăitor aicişiacolo, breakdance, bellydance, balerina dance, suav, delicat, cocoţat. Cea care mă imită, mă încurajează, mă sfătuieşte, mă acaparează. Timpul meu de peste zi, de peste noapte, discuţia mea, alinarea, emoţia. Inventatoare şi născocitoarea jocului nostru, a haosului nostru. Sora mai mare, iubitoarea, geloasa, amestec de stări pentru grăsunul ei, fratele ei, beibile ei. Distracţia lui, clovnul lui, veselia lui.

Fata noastră cu ochii albaştri doar vara, când încep să se schimbe în verde, e semn că e toamnă, apoi o iarnă luuungă. Cu ochi lucitori, a veselie, sau rotunzi, aţintiţi, a supărare şi nerv, sau alungiţi galeş, a minciunică turnată frumos pentru noi. Slăbătură de aproape 15 kg. nu mănâncă pentru că e balerină, şi-apoi nu-i place aiaşiaiaşiaia, adică tot ce-i gătit mai cu drag. Cu părul lin, liniştit, când doarme de-a stânga mea, eu la mijloc şi Andrei la dreapta, toţi trei, noapte de noapte, ghemuiţi, picioare peste spate, mâini pe după gât, cap în perna mamei, sau cu păr ciufulit, săltăreţ, zburător, în joaca ei de peste zi, în sus şi în jos, şuviţe de spicgalbenmaroniu, schimbător şi el după soarele de afară.

Cu prietenii, cei reali, bunica şi unchii ei dragi şi mătuşile, adică toată lumea ei dragă, şi cu ceilalţi prieteni, mai aproape de ea, cămila, poneiul, pisica, căluţul, Biluţă, toate din pluş, toate cărate peste tot după ea, cu autobuzul, cu maşina, le ia pe rând, azi mergi tu cu mine la balet! cei cu care se joacă, mănâncă. Şi-i ştie pe toţi, pe un inventar copilăresc, invizibil, din inimă, nu adoarme fără vreo unul din ei, şi mă trimite pe dincolo, ba după Bamby, ba după poneiul roz, grămadă băgată sub plapumă, lângă ea, grămadă pe care o scot de acolo când ea adoarme, ca să avem loc şi noi într-un pat, şi mirarea ei de dimineaţă, mamaa, de ce tot timpul găsesc animalele mele aici, pe noptieră?

Animale care-mi cer din uşa bucătăriei o bucată de măr, sau un castravete, că fân nu am. Animale care au nume, preferinţe, au gesturi de ea înţelese, când stau cu urechile aşa, sau cu capul întors aşa. Şi cu care Andrei nu are voie să se joace prea mult.

Ea e plăcerea mea de-a mă juca, de-a dansa, de-a ne distra, ca între fete, bucuria mea de-a citi, pemaimultevoci, de lup, de şarpe, de prinţ cuceritor, mândria mea când mă ajută pe la bucătărie, îmi spală legumele, fructele, dragostea mea, fără de care e casa pustie, şi fărădecare rămân şi eu Andrei cu ochii pe geam, învârtindu-ne pe aici, pustiiţi, aşteptând-o să vină.

Internauta şi IT-sta noastră, care ştie destule la un calculator, click aici şi acolo, apoi scriem aşa şi apare aşa, cu jocuri de fetiţe, de îmbrăcat prinţese, de colorat, de mers prin labirint, asta în vreme de iarnă geroasă, de stăm amândoi şi ne-ntrebăm unul pe altul, ia zi, tu la 4 ani ştiai să te conectezi la internet şi să scroluieşti pagina?

Eliza, care iubeşte vara şi primăvara, aici semănăm, amândouă născute în iarnă şi iubitoare de soare, de pădure, de flori, de firul ierbii, de pus prin păr, de mestecat printre dinţi, de huzur, cu nasul în tufe, pe pământ, la picnic, cu ochii în sus la cer, la nori, la copaci, cu picioarele goale şi ţopăite.

Eliza, care acuşi face 4 ani şi despre care o să mai scriu, pentru ea, pentru când va avea 40, şi nu 4, pentru când va avea poate copii, şi va zâmbi uşor de descrierea mea, haotică, la grămadă, fărăcapşisfârşit, pe care aş putea să o întind pe zeci de pagini, amestecate, dar scrise din suflet, cuvinte peste cuvinte, înspre ea, despre ea, pentru ea. Singura mea fată.

Şi da! Îţi voi lua pantofiori! Nişte pantofi fermecaţi, ca ai lui Dorothy, din rubin, din argint, să te ajute mereu să te întorci Acasă, la noi, oricând ai nevoie, oricând îţi este dor, de mama şi tata şi Andrei,

de toată lumea ta dragă!

Make a book

2012-02-09T07:25:00.000-08:00

din proiectul 5 zile fara Facebook

Girlbook!

azi

2012-02-09T07:03:00.000-08:00

ai lipit abţibilduri peste tot prin casă, prin papuci, pe uşi, pe scaune, pe căniţa lui Andrei, pe Andrei...

când va creşte el mare, sigur va zâmbi la pozele astea,

când va creşte el mare, aş vrea să te iubească la fel de mult cum te iubeşte acum,

curios, naiv, inocent, fascinat de tine şi de jocurile tale,

iar eu voi fi fericită

la fel cum am fost azi

Make a toy

2012-02-09T00:14:00.000-08:00

sau proiectul 5 zile fara facebook, messenger si altele

doar sa ma joc cu ei

am zis!

Give me 5

2012-02-08T01:09:00.000-08:00

reasons to love you

today

1. poţi să-ţi desenezi mâna pe-o foaie

2. poţi să faci degeţele vesele

3. poţi să inventezi o poveste ( şi eu să o scriu pentru tine)

4. poţi să-l desenezi pe Andrei pe degete

5. poţi să fii vorbăreaţă şi amuzantă

You give me reasons to love you every day and every day and every day.
For all of my life!

pentru tata

2012-02-07T02:59:00.000-08:00

e un secret, nu?

zoo

2012-02-07T00:28:00.000-08:00

Look at Megan and her sweet little girl!

it is still snowing

2012-02-06T08:32:00.000-08:00

domestic hibernation

and

cards for friends

don`t play with my heart,

2012-02-06T03:23:00.000-08:00

mom!

ştiri despre copilaşi îngheţaţi în case fără căldură

cu tine

2012-02-05T09:44:00.000-08:00

Am lăsat copii prin familie şi-am fugit de acasă. Hai, unde vrei să mergi, ce vrei să faci? mi-a spus el ştiind că nu plec nicăieri fără ei, că nu mă îndur, deşi tot eu îi spun că e greu. Când ai o oră, două, fără copii, să poţi face ce vrei, orice, pentru tine, doar pentru sufletul tău...păi...nu ştii ce vrei. Adică de unde să-ncepi şi ce să alegi şi cum să stai fără ei, mititeii.

Mititeii, dar când ajung seara târziu nu prea le mai zici aşa, hai, e timpul tău, fă ce vrei, savurează-l!

Ştiu un loc cu mesteceni, du-mă să fac acolo fotografii, îmi place albul peste alb, e frumos !

Şi-am mers, prin nămeţi, prin sate, până aproape de pădurea mea, cu maşina lăsată la drum, şi hai după mesteceni. Şi hai, dacă ne-ar lăsa şi câinii din livada cu mere, şi ăia de pe la depozitele părăsite.

Nu-ţi fac nimic, hai, ce Amundsen eşti tu, ia lopata asta în mănă! şi cu tot cu lopată, şi cu tot cu pasiunea mea de fotografii, m-am lăsat învinsă de toate hamhamurile care se auzeau sălbatic în depărtare, am înghiţit în sec, şi-am făcut cale-ntoarsă.

Nu suntem prin Franţa, e ţara maidanezilor, râdea el de mine, de mine, cea înfocată, îmbujorată, supărată, cu lopata-ntr-o mână, cu aparatul de gât şi cu picioarele jumate în zăpadă.

Uite, fă poze prin sat, opresc pe unde vrei tu! uite copaci cu mere uscate, copaci cu ciori, copaci cu sperietori de ciori, fără ciori, babe, case dărăpănate, garduri ninse!

Cu tine e bine! Nu am nevoie să opreşti prin tot satul să fac eu poze, vreau doar să mergem aşa, cu maşina, să ne cânte Modern Talking, să te-aud cum vorbeşti, despre orice, despre cum sunt câinii din munţi, de la stână, cum trebuie să te fereşti de ei, să stai jos, să nu te mişti, dacă fugi, eşti rupt! păi cum să stau în fund, pe pământ, cu ăia în jurul meu? şi de planurile noastre de viitor, de gps, de casă, planul A, planul B, planul C, stat aici, plecat în altă parte, şi despre noi, mama şi tata, şi despre ei, copiii.

Cu tine e cel mai bine. Chiar dacă vorbim atât de rar, peste capetele lor, printre jucării, printre uşi, de la bucătarie, eu învârtind în oale, tu cu băiatul în braţe, printre apa de la duş când îi spălăm pe amândoi, pe bucăţele, furate, în uşă, când pleci la muncă, sau seara când vii, printre ei, care trag de tine că le e dor de tata. Sau la telefon, tu de pe drumuri, de afară, din zgomot, şi eu dinăuntru, de la ei, din căminul nostru împrăştiat dar cald, alintat.

Condu, vreau doar să vorbim, despre mare, despre dinţii băiatului, că fata îl spune bine pe S, că ai mâncat în Puşkin ieri când ai fost în Iaşi, şi că studenţii nu mai sunt cum erau cândva studenţii, sunt mai copii şi mai speriaţi decât eram noi, că te simţi bătrân, că ai vrea să faci aiaşiaiaşiaia.

Şi eu te iubesc!

Mai ales când facem ceva nebunesc, când jucăm biliard, cu puştii de 14 ani pe lângă noi, când stăm să fim desenaţi, şi râdem unul de altul, de caricatura noastră, când îmi cumperi ceai aromat şi pastile cu magneziu şi calciu că mă simt obosită. Când mă înţelegi. Când ştii ce vreau şi de ce vreau, ca mentalistul ăla la care ne mai uităm seara pe Discovery.
Şi aşa aş vrea să tot fim, să ne ghicim unul altuia toate cele gândite şi cele negândite. Să ne ajutăm, să ne completăm, să ne adăugăm, să ne alinăm, să ne...

7

2012-02-05T00:32:00.000-08:00

Curcubeul, săptămâna şi arpegiul nostru.

Andrei la 7 luni,

desenat de Eliza.

You may say

2012-02-04T08:53:00.000-08:00

I`m a dreamer!

Săniuţă albastră, tată cârtiţă cu lopata să ne facă labirint prin zăpadă, de fugărit prin labirint, castele cu steag din frunzuliţe, bobiţe, zăpadă făină, uşoară, de nu se prinde rostogol, nici bulgăre, copaci cu scări pentru veveriţe, case fără vrăbii acasă, bujori, ai mei, ai ei, preţ de aproape o oră, preţ de-o bucurie, de pus la amintirea zilelor.

mi-a plăcut omul nostru de zăpadă în stil John Lennon!

wondering

2012-02-02T23:03:00.000-08:00

mamaaa, noi ne distrăm aici amândoi!
el e în pătuţ, ea îi face poze cu telefonul meu. şi râd. mă lasă să trebălui pe dincolo. spăl vasele şi-i iubesc. ştiu că peste un timp voi vedea pozele ei de pe telefon, momentul lor de azi, reamintit peste câteva luni. ce dulce va fi. ca un vin lăsat la păstrare.

eu te iubesc pe tine cel mai mult! apoi pe Andrei, apoi pe tata, apoi pe bunica.....

mama, cu oamenii dragi nu facem un clasament, îi iubim pe toţi muult, pentru că sunt familia noastră

bine, îi iubesc pe toţi, da` pe tine de 2 ori.

sunt tot -20 de grade. visez la dealuri şi păduri. cum o să hoinărim toată ziulica.
Andrei crede că asta e toată lumea noastră. casa, 2 camere, prin maşină, prin magazine.

dar nuuuu, pui mic!

lumea e mare, nu e doar atât. e frumoasă, am să-ţi arăt. doar să mai avem puţină răbdare!

prin toamnă Andrei vedea păsările, uite, vrăbiuţele, cip, cip! şi cerul, şi norii. îmi plăcea să i le arăt, la fel ca şi la primul copil. asta ne ţine în viaţă, faptul că ne minunăm mereu şi mereu de lumea noastră, că ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, ca nişte copii.
sunt sigură.

acum are 3 dinţi, râde asimetric şi blând, gângureşte ta-taaa, da-daaa toată ziua, e bun şi vesel. ea în schimb trece de la o stare la alta, nu are răbdare, le vrea pe toate odată, apoi tot ea îmi spune bine, aştept, că nu ai 10 mâini, replica mea. nu am, Eli, chiar de-aş avea nu mi-ar ajunge pentru voi, ştiu asta. nu se poate ca toate să fie bune şi la timp şi imediat şi acolo, aşa cum ai vrea. viaţa nu e doar o linie dreaptă, ca o bandă pe care toate curg leneş spre tine. nuuu! e ca un un zig-zag. un suiş, coborâş. aşa ca pe fişele tale de ieri.

trebuie să urci, să cobori, să urci, să guşti înălţimile şi văile. ăsta e tot farmecul zilelor, drumul prea lin e pentru leneşi. te-ai plictisi de la el. ai deveni insensibilă şi apatică, ca într-o amorţire. să nu-l alegi!

aştep căldura. si o mare minunare de viaţa de afară. vreau gândăcei, fir de iarbă, pământ, aer.

atunci voi vedea pozele pe care i le-a făcut lui Andrei. din timpul în care hibernam în casă unul lângă altul.

Noi suntem

2012-02-02T05:11:00.000-08:00

ca o hergelie,

nu-i aşa, mama?

Andrei e mânzul mic!

Pasiunea ei, căluţii. Ştie despre copite, greabăn, trap, galop, coamă, lilipiţan, ponei.

Am găsit şi o carte cu ochelari 3D.

E bine să ai pasiuni, draga mea!

Ele ne ţin bucuroşi.

Şi da, voi sunteţi poneii mei dragi, care-mi nechezaţi zi de zi prin casă şi prin suflet!

somn de amiază

2012-02-01T05:38:00.000-08:00

când dinozaurii pupăcioşi, somnoroşi
îmi adorm copilaşii

Somn uşoooor!

Are you? Are you?

2012-01-31T08:35:00.000-08:00

31 ianuarie

Îi place engleza. Ne întreabă tot felul de cuvinte. Le amestecă, le suceşte, le pronunţă stâlcit, furculision, mă strigă prin casă mustăcind: madăr! madăr!

Ea are un beibiboi Andrei, adică mai bratăr!

Ştie destule cuvinte, de pe fişe, de pe la BabyEinstein la care se uită din nou, de pe la desene animate.

Afară e tot ger, cartofii ne-au încolţit în cămară, uşa de la balcon s-a blocat de la gheaţă, suntem prizonieri, şi pe la prânz am fost ca plantele într-o seră, cu soarele încălzind prin ferestre, mai gata, gata să ne dea frunzuliţe.

Azi a învăţat cuvinte opuse, open, closed, happy, sad...şi şi-a întrebat fratele pe la prânz,

Andrei, HEPPI? HEPPI?,

iar el strâmba din nas la ea.

Apoi a desenat nişte balerine, colegele ei de la balet, şi am făcut plajă la calorifer, pe patul mare, cu ochelarii pe nas, claiepestegrămadă, ea peste mine, el peste mine, eu lângă ei, şi ne-am simţit unul pe altul, una pe alta, şi-am povestit cum o să mergem noi la mare şi la munte şi peste tot, peste tot, numai să vină primăvara aia odată.

Dacă veniţi şi mă întrebaţi:

Madăr, ar iu hepi? ar iu? ar iu?

o să vă spun:

Daşidaşidaşida!

Count your Blessings!

2012-01-30T08:53:00.000-08:00

30 ianuarie

-20 de grade. Atâta Siberie pot suporta, mai mult nu. Aş trăi într-o vară eternă.

Ei au fost fraţi fraţi, adică i-a dat şi maşina ei portocalie şi, înainte de prânz, a fost ridicată în rang de THE BEST BIG SISTER.
A primt steaua albă, apoi am cântat amândouă prin casă: Steaua mea, mare cât inima mea, mare cât inima taaaa!

Mi-am dat seama că sunt fericită azi, aici, cu ei amândoi, pentru ei, despre ei, că ea îl învăţa să numere, uite-aşa, aici avem 10 bile colorate! şi el râdea lângă ea, şi eu zâmbeam lângă ei, numărând şi eu cu numărătoarea din lemn, numărându-mi binecuvântările pe care le am, de care ar trebui să mă bucur acum, şi aici, un carpe diem mereu şi mereu, fără să mă las deprimată de vreme, de vremuri.

Numără-ţi fericirile pe un abac din când în când!
Face bine. E ca o terapie.

Cartas para Eli

2012-01-29T10:20:00.000-08:00

29 ianuarie

Pe deal la Măgura. Amiază cu ger. De plimbat cu sania doar un vârtecuş. Şi un deredeluş.

Aseară, la televizor, fragmente dintr-un film început. Cartas para Jenny. Scrisori pentru Jenny, de la mama ei. 3 scrisori pentru 3 momente importante: ziua nunţii, ziua naşterii primului copil şi ziua în care suferi şi nu ştii ce să mai faci.
Mi-a plăcut.

Atât încât aş vrea să-i scriu scrisori fiicei mele. Pentru mai târziu. Scrisori din copilăria ei.

Oare ce i-aş scrie...

Bacău, 29 ianuarie

Duminică. Am mers pe câmp să ne dăm cu sania. Era atât de frig că pe Andrei nici nu l-am mai scos din maşină. Aveai bujori şi căciula pe ochi. Ai plâns că n-am mai făcut un om de zăpadă. Ţi-ai adus şi o lopăţică portocolie pentru asta.

Erai somnoroasă. Am văzut un căţel care avea un singur ochi şi ne-a fost milă de el. Oare îţi aminteşti?

Dar în lift? Când ne măscăream amândouă în oglinda spartă? Şi ne-am strâmbat una pe alta până la etajul 8?

Nu mai ţii minte? Aşa a fost. Chiar aşa, draga mea!

Cu dragoste,

mama

La Miami, please!

2012-01-28T11:07:00.000-08:00

28 ianuarie

Azi ne-am gospodărit. Împreună. El a făcut unele şi eu altele, şi ei altele, şi-apoi mi-a zis pe la sfârşitul zilei: hai c-a mers bine azi, femeie! femeie rostit apăsat, biblic, vechitestamentar! ca partener de Viaţă, am făcut o echipă bună, nu? Şi mie îmi place când îmi spune aşa, mai ales când sunt supărată, indecisă, îmi spune: grăieşte, femeie, ce ai pe suflet? dulce, cu glumă în glas, şi imediat trece catârul din mine.

Ne-a prins prânzul pe la cumpărături, că nu mai aveam nicideunelenicidealtele, şi-am decis uite-aşa, în timp ce ei doi se moftureau pe bancheta din spate, şi afară era ger, am decis că am vrea o lejeritate şi o uşurătate a vieţii, să mâncăm salate, să luăm muuulte fructe şi legume, să-i lăsăm să se mofturească dacă aşa vor, să dăm CC Catch mai tare, să privim marea de nori de pe geam, să respirăm.

Şi dacă nu i-am avea, după un timp o să ne fie dor de ei, i-am spus uitându-mă în spate fără mânie. Dacă am merge într-o vacanţă, n-am putea s-o trăim...

Ei nu? Să mergem noi şi apoi mai vedem.

Printre cele necesare, au ajuns în căruţ şi pijamale albastre pentru Eliza, şi-un odorant de cameră, RelaxingZen, pe care l-am pus la intrare, pe cuier. Acasă am stat cu rândul cu ei, încât după un timp, am decis să stau doar în hol, lângă cuier, acolo era cel mai bine din toată casa.

Ea a vorbit cu mine de toate, a zis că suntem cele mai bune prietene, aşa de bune încât paharul ei e prieten cu paharul meu.

Când au adormit, i-am privit, şi ne-am zis că vacanţa poate să mai aştepte un timp, acum suntem ocupaţi, şi ne-am dat seama că dacă reuşim să vorbim cu ei blând, delicat, parcă şi ei sunt mai buni, aşa ca plantele din experimentul cu muzica. Dacă plantele asculatu muzică rock, tare, ţipată, creşteau mai încet, se ofileau, iar dacă li se punea muzică clasică le creşteau frunzele mari, chiar ajungeau să se încolăcească în jurul difuzoarelor.

Azi am fost părinţi difuzoare, pe andante şi pianissimo, şi totul a fost foarte bine pentru toţi. Chiar funcţionează!

Şi se pot lega şi prietenii pe viaţă.

Aşa ca între paharul mamă capuccino şi păhărelul fetiţă cu suc de portocale.

sun catching

2012-01-27T07:34:00.000-08:00

27 ianuarie

Soare prin geamuri.

La televizor ştiri despre oameni înzăpeziţi, un bebeluş de 7 luni, aproape cât Andrei, este salvat cu elicopterul. Elizei nu-i place frigul, nici mie. Aşteaptă o primăvară frumoasă, o să te duc la pădure, Andrei, da` să-ţi pui papucei în picioare!

Am făcut cercuri colorate de pus la geam.

La prânz, bălăceală, piele albă, micuţă, cu miros de biscuiţi şi lapte. Tchaikovsky For Tea Time. Relaxare. Eliza îi face masaj, iar el toarce ca motanul alb de pe geam. Îi iubesc, mă încarc de bunătatea lor, nu îndrăznesc să fiu altfel, să fiu rea şi posacă, aşa cum sunt oamenii mari, ei mă vor de-a lor, bună, caldă. Uneori reuşesc, ca azi, alteori port masca aia de mamă furioasă şi neînţelegătoare.

Ea a trăncănit de toate, despre toate, iar el o soarbe din ochi mereu. Vezi, Andrei, acum lumina e mai frumoasă prin rotundurile ălea, îţi plac?

Aşa să-mi rămâi, draga mea, un rotund colorat şi vesel, să treacă lumina prin tine, să luminezi în jur numai culoare şi cald.

Aşa cum ai fost azi!

Să nu te schimbi!

star food

2012-01-27T00:28:00.000-08:00

morning picnic

list before sleep

2012-01-26T12:45:00.000-08:00

spirală-ntr-un picior

2012-01-26T10:22:00.000-08:00

26 ianuarie

Zi frumoasă. Înăuntru. Afară e ger geros, de ne crapă săniuţa în balcon.

Dimineaţă ea a fost fotograf, ne-a pozat şi ne-a dat indicaţii mie şi animalelor: zâmbiţi, acum staţi cu capul aşa, apoi aşa, eşti o mamă drăgălaşă şi mititică, îmi place de tine!

De când nu mai merge la grădiniţă pe motiv că a bătut-o Cristi Ursanu, zis apăsat şi cu nume şi cu prenume, şi de când stă acasă, parcă e mai bună cu Andrei, cred că ceva o deranja acolo.

Lucian a zis că-l dă pe Ursanu ăla prin ineterpol că i-a lovit fetiţa, ea a zis că acolo stă numai cu degetele în urechi de gălăgie, şi că nu mai vrea deloc, deloc să se trezească dimineaţă, că nu e prea corect, aşa că rămâne acasă.
Pecetluit.

Azi am fost toţi trei cuminţi, unde mai pui şi somn de prânz, asta după ce-am sărit într-un picior, eu cu aspiratorul, ea cu labirintul. Doar Andrei ne-a privit cam lung şi întrebător, ce-o fi cu noi, şi de ce, şi până când, şi cât ne ţine.

Aşa că... Dr. OZ!?? auzi? mă auzi???

Uneori mă uit seara la emisiunea ta, aseara aveai invitat un indian, vegetarian, cu naturiste, bio, şi-alte leacuri ginkobilobaaloevera, la, la, la, indian care ne punea să facem zilnic meditaţii cu mânile şi ochii nu ştiu cum, cu puterea gândului spre puterea inimii; dr. OZ, ia spune-i indianului că eu ajung la acelaşi rezultat şi fără meditaţii, îmi ajung ei doi, ei doi atunci când sunt cuminţi şi buni şi prieteni, aşa cum au fost azi.
Zău că-mi ajung! Ating toate sferele înalte şi chacrele mi se înseninează pe loc!

Şi nu mai doresc nimic în plus.

mama la fotograf

2012-01-26T01:54:00.000-08:00

Dimineaţă Eliza ne-a pus pe scăunel să ne facă poze. A fotografiat toate jucăriile ei, apoi pe mine. În micul ei studio care se cheamă Oameni din poze.

Andrei doarme, dar urmează şi el, a zis că-i face poze cu toţi ursuleţii.

8 lei

2012-01-25T10:32:00.000-08:00

25 ianuarie

Dimineaţă, televizorul aprins. Undeva prin Thailanda, pe un munte, un Buddha comercial. Buddha tonomat. Dacă bagi o monedă în corpul înţeleptului, acesta îţi selectează o maximă potrivită doar ţie, în funcţie de cum a căzut banul în maşinăria sfântă.

Azi am fost cu amândoi acasă că ea nu mai vrea deloc la grădiniţă. Am făcut de toate, chiar de toate, jucat, înşirat, râs, lovit Andrei, plâns, făcut mâncare, mâncat, strâns, baie lui, el adormit, ea nu şi nu, enervat, îmbrăcat ea, îmbrăcat el, îmbrăcat eu, dus balet şi dus la medicul de familie pentru vaccinul lui de 6 luni. Cu eterna şi fascinanta atenţie, o ciocolată, o cafea, cevadegenu`, că aşa au fost învăţate madamele, ca să nu facă injecţia chiar vorbind la telefon sau uitându-se pe geam, eu nu-i duc nimic, mi-am zis înciudată, să le ajungă asigurarea! ai curaj să nu cumperi o cutie de bomboane? gândeşte-te că asta o va simţi băiatul pe pielea lui, că el primeşte azi 2 injecţii! a râs el.

A fost o zi grea, lungă, cu ninsoare denusemaioprea, cu stat în casă, cu pregătit, strâns, şi cât ne-am învârtit pe aici a fost iar ca la-nceput, adică împrăştiate şi amestecate, cu ei peste mine, el plângăcios de 2 dinţi de sus, ea nervoasă că n-o las să se ducă la Iaşi, la bunici să se dea cu sania...şi din alte câteva motive inventate.

Ha, na, să-mi zică şi mie marele Buddha, dacă-i bag o fisă, ce sfat îmi va da?

Aha, să iau poziţie de lotus în mijlocul lor, uşor timidă, cu privirea în jos şi zâmbet finuţ, reţinut?

Mulţumesc, o să încerc, înţeleptule!

Ce poate fi mai rău de atât? În cele din urmă, dacă-şi vor vedea mama aşa, vor adormi într-un final, nu?

Azi ne-am jucat de-a prinţesele, am făcut un carnaval la palatul nostru de la apartamentul 5.
Cum vrei să te cheme? îmi zice ea, Păiiii, Cenusăreasa, bâjbâi eu, Nuuu, nu se poate, că e luat!, Belle! Nici ăsta, e luat şi ăsta de prinţesa din Frumoasa şi Bestia. Atunci...şi caută repede pe net nume de prinţese, am găsit un generator de astfel de nume, de savurat, dulci, gen, Liuliuca, Sefora, Alişia, cam aşa ne-a chemat pe noi, pe la ora 11, cât Andrei dormea.

Cât a costat fericirea ei de azi?

8 lei!

O mască luată sâmbătă de la Slănic.

Şi fericirea lui Andrei?...Tot cam 8 lei. O ciocolată amăruie!

memorie, să nu mă laşi!

2012-01-24T08:26:00.000-08:00

24 ianuarie

Şi noi cum eram? ce mai făceam?

Păi...crezi că eu mai ştiu cum aţi crescut voi 4!?

aşa îmi răspunde mereu mama când o întreb despre noi, despre mine mică, despre ea cu noi mici, despre timp, neavut de petrecut destul acasă, trebuia să fugă la fabrică şi noi să rămânem cu ceaiul pus de ea cu grijă, ceaiul rece până ne trezeam noi, în care înmuiam biscuiţii.

Despre grădiniţa mea nu-mi amintesc foarte multe, frânturi, mirosuri, mirosul fularului la gură iarna, săniuţa şi tata care trăgea înaintea noastră, era uriaş, dulapul, săculeţ, supa de găluşte, grişul, mirosul de ploaie şi melci când ne scotea afară, în şorţuleţe gri, mirosul de tufe cu flori albe, fratele meu la grupa mică, ce mic şi frumos şi cuminte e!

Vag, ca în ceaţă, cu 30 de ani în urmă, 30, ca un bolovan de timp prăvălit peste ani mititei, peste cântece, serbări, părinţi, patul care ieşea din perete, Moş Crăciun. Vag, dintr-un departe departe, oare au fost sau doar le inventează mintea ca un şiretlic?

Azi m-am dus eu după fată la grădiniţă. S-o iau. Aşa cum făcea mama, iar mie îmi plăcea s-o văd venind, o aşteptam. Oare Eliza simte la fel? Cât îşi va aminti din toate acestea? Drumul nostru cu ţopăială, cu ghetuţe vorbăreţe, cu ploi, frunze, castane de dat cu piciorul, zăpadă scârţ, scârţ, linia ferată, fabrici vechi, drumul fără trotuar, de mers aproape prin şanţ, să nu ne calce maşinile, mână de mână, şi ce-ai mai făcut azi la grădiniţă? ahaa, şi ţi-a plăcut? bravo, Eli! Oare îşi va aminti de păpuşa cu părul portocaliu, croşetată de mama repede, repede, până la 4, şi care-a venit s-o ia acasă?

Dar eu?

Eu?

Îmi voi aminti de ei mititei, aşa cum sunt azi? cum au fost azi, o zi oarecare, ea vorbindu-mi despre ce mănâncă fiecare animal, şi tremurând cu mâinile în buzunare, el mâncând supă la prânz şi făcând feţe haioase.

Îmi voi aminti? sau vor fi imagini neclare, ca de după un geam, ca un joc al memoriei?

signing, sau cum ne-am distrat demonstrativ

2012-01-24T00:53:00.000-08:00

23 ianuarie

Zi cu multe treburi prin oraş, cu Andrei după noi, cu somn prin maşină, cuminţenie tăcută şi nemofturoasă.

În clădirea unde lucrează Lucian, într-un colţ, mai departe de stradă, un geam colorat şi ceva scris cu...KIDS, hai să mergem să vedem ce e, poate un nou spaţiu de joacă!

Am intrat, era Fast track kids acolo, e deschis de mai mult timp în Bacău, n-am ştiut de ei, eu care credeam că ştiu tot ce mişcă în educarea şi relaxarea copiilor în urbea noastră mai puţin importantă, adică nu mare lucru, avem cursuri pe 3 categorii de vârste, acum începe un curs de signing pentru bebeluşi, nu vreţi să rămâneţi!? este o oră demonstrativă gratuită! nu şi nu, al`dată, că el nu ştie să ia fata de la balet, s-o îmbrace, şi m-am foit, şi-am ieşit, şi m-am învârtit, apoi i-am dat lui instrucţiuni, mi-am luat băiatul şi-am rămas, hai să vedem ce e şi dacă ne place...

şi ne-a plăcuuuuuuuuuuuuuuuuuttttttttttttttttt!

adică a fost exact ce şi cum vreau eu pentru copii, adunaţi pe covor, într-o cameră veselă, cu mame care-au spart repede gheaţa, cu instructoarea Irina, frumoasă, deschisă, cu jucării ascunse, descoperite, cântecele cu ursul Benny, dar cu mâinile Irinei, cu ce faci, Andrei? cu dans, semne, limbajul semnelor, mulţumesc, îmi dai, mingea, baloanele, unde? mâncarea, pa, pa!, vede, ce e, ce e?

Pot zice că m-am relaxat, Andrei a fost de-o bucurie maximă, a gângurit tot timpul, a savurat joaca şi imaginile şi cântecelele, şi ursuleţul ăla, şi copilaşii, şi jucăriile, şi..şi...şi mai vrem acolo!

Eu am ieşit cu zâmbetul pe buze că ceva se mişcă şi aici, deşi e scuuuuump, dar mi-am spus că poate, poate, România va fi altcumva, măcar pentru ei...asta după ce cu câteva seri în urmă plângeam după Italia şi el mă întreba: ce ţi-a plăcut la Italia? TOT, TOT, Italia e un sentiment! Şi România nu e? râdea el de patriotismul meu...ba e, sentimentele sunt variate, complexe, e ciudat sentimentul de România, dulce, apăsător, frustrant, de la dezgust, oripilare, lehamite, la dor, jale, aer curat, oameni simpli, frumos pe alocuri, e un mozaic.

E bine aici, dar aş vrea mai mult, mai multe, posibilităţi, oameni deschişi, relaxaţi, civilizaţi, bla, bla, bla, blaaaa...

Ca în seara asta.

Andrei a fost sufletul cursului, a zâmbit tuturor, şi parcă l-am scos de acolo mai dăştept oleacă...a adormit în maşină buştean, iar prin somn râdea, asta e numai de bine.

Noi am mâncat prin oraş, te miri ce, ea s-a mofturit de la un trenuleţ cu fise, ba că vrea, ba că nu vrea, nu mai pupi jucării şi mofturi de la noi o lună întreagă, asta e pedeapsa tatălui, care sigur nu va ţine muuult, că doar pe la prânz îi cumpărase o carte cu Micuţa balerină.

Şi tu vrei să scrii în fiecare zi despre ce-am făcut? bravooo! rădea el pe sub mustăţi...

Chiar dacă n-o să scriu, o să trăiesc, dacă e ultimul an şi mayaşii ăia de pe muntele lor au văzut vreun asteroid....?

N-au văzut nimic, nu e nimic, hai, somn uşor, a fost o zi frumoasă, înveleşte copiii!

la păstrare

2012-01-23T01:16:00.000-08:00

Eu am un carneţel nou pentru reţetele lui Andrei.

Ea are un carneţel nou pentru reţetele noastre de medicamente, că e doctoriţă.

Mergem cu toţii la ea să ne consulte, ne măsoară cu o linie mov, ne ia temperatura cu o cariocă, eu aseară aveam 8 grade, apoi ne unge cu toate alifiile din tuburile ei cu sclipici, ne pune plasture, ne dă pastile din plastilină, cam amare, să le bei repede şi cu suc după aia, ca să se ducă gustul!. Din vorbă în vorbă, am aflat că doamna doctor E căsăstorită, pe soţ îl cheamă Minen, că lucrează la mină, şi că nu are copii, da` e frumos să aveţi copii, doamnă doctor, nu vreţi să faceţi? eu...eu nuuu, o să facă soţu` meu unu`!

Tati are o bubuţă cam neastâmpărată, Andrei nişte dinţişori care cresc pe acolo, prin gură şi de asta plânge, iar eu, euuu, am primit o injecţie din creion direct pe braţ, ca să-ţi treacă enervarea când eşti supărată!

Sunt calmă, efectul antidotului din creionul mov de aseară, azi ea n-a vrut la grădiniţă, că acolo fac băieţii ăia gălăgie şi-o doare capul, şi acasă face Andrei gălăgie, dar de-acum pe el a început să-l iubească.

Vreau să fie o injecţie de câţiva ani, să-mi păstrez zenul măcar până-i însor şi mărit pe la casele lor, apoi gata...mergem prin lume hai-hui, doar noi doi, ca nemţii ăia pensionari care citeau ziarele liniştiţi jos în hotel, la mare, îmi zicea el.

Ieri am fugit de acasă, am ieşit cu maşina, i-am lăsat pe amândoi cu mamaie. I-am găsit după 2 ore plângând, pe toţi trei, că nu ştiu ce se întâmplase cu o telecomandă, că i-a dat lui în cap, mititelul, că ea n-a dormit, şi plângeauuuuu, pân-am intrat noi în roluri, în papucii noştri, atât de potriviţi doar nouă, papucii de casă, de părinţi, de stat nonstop cu copiii, să nu fugim nicăieri carecumva. Şi ce dacă probai maşina şi voiai să bei o cafea în oraş, nuuuu, staţi cu noi, epuizaţi-vă, cocoşaţi-vă, faceţi nişte tumbe şi giumbuşlucuri, aici, împreună!

Vreţi cărţi de la librărie? şi noi vrem! să faceţi cumpărături că e cam gol frigiderul???? păi e simplu, eu în căruţul meu, ea în căruţul de cumpărături, e uşor!!! mergem la vară la mare??? iupiii, toţi 4, şi la munte la fel, şi la pădure la fel, şi oriunde, oricând...la fel...

de ce nu mai scrii poezii? şi nu mai pui poze pe deviant? mă întreba el aseară

că nu mai am timp chiar deloc, am altă pasiune, îmi place să fiu MAMĂ, i-am zis strângând din dinţi după tinereţeameaboemă, chiar îmi place!

tu eşti mama perfectă pentru copiii mei, să ştii asta, şi te iubesc!

mi-am luat un album de pus amintirile noastre acolo, ca să nu le uităm niciodată,

ni-cio-da-tăă!

du-mă să fac poze iernii

2012-01-22T10:49:00.000-08:00

22 ianuarie

iarna mea

aer alb

2012-01-21T11:31:00.000-08:00

21 ianuarie

Zi cu aer curat!

De sâmbătă fugărită până la Slănic, cu maşina noastră, cea argintie, de încap acum căţel, purcel, soacră, trotinete, şi noi doi, şi ei doi, şi cărticele, şi jucării de ţinut copiii ocupaţi pe drum, mp3urile lui cu Bach sau Inna, combinaţie interesantă, eu încă nu mi-am făcut cd-uri cu muzica mea, n-am timp. Iarnă, iarnă albă, crenguţe de zahăr, nu, mami? şi Andrei somnoros, în braţele mele, cu gluga hanoracului pe cap, ca gangsterii.

Ştii cum se zice în japoneză la copac? nciui! mai nou e pasionată de limba japoneză, nu ştiu de unde vine asta şi inventează cuvinte ca un gâdilici pentru urechile noastre de adulţi, şi ne întreabă dacă ştim ce înseamnă, noi nu ştim, şi tot ea ne zice de unele, de altele, din limba vorbită la polul nord, din căpuşorul ei de 4 ani acuşica.

I-am promis girafe din lemn, de pus la colecţia ei, are girafe depestetot, au nume, au personalităţi diferite, unele s-au rupt, sunt în raiul girafelor, altele s-au umflat de la apă, şi de-atunci nu mai fac baie deloc, stau aşa.

Era cât pe ce să nu găsim nicio girafă azi, câţiva negustori înfriguraţi îşi închideau tarabele, staţi puţin, mai lăsaţi deschis, aveţi girafe din lemn? tati, tu du-te la aia din deal, întreabă acolo! fâş, fâş, căruţul lui Andrei pe zăpadă, aveţi girafe aici? daaa?! ce bine! dar nu le mai scoateţi din cutie? vă rugăm, vă ajutăm noi să le căutaţi, n-am reuşit să mai scoatem cutia cu animale din lemn de sub alte cutii, ce păcat, uite, vino aici, aici au, doar una, o luăm, am zis amândoi în cor, uite, Eli, îţi place? e galbenă! vezi c-am găsit? ţi-am promis!

Alb, Slănicul nins, cazinoul, respirăm, e frumos, ciudat de frumos, amorţit, globurile albe de la felinare, bănci curbate, noi patru, uite, brazii, îţi plac? nu-i vede că-i ceaţă, dar vrea să ne bulgărim, să alergăm, Andrei a adormit în căruţ, cu ochii lui mari, somnoroşi, într-un vis cu surioare şi girafe şi zăpadă.

Alba ca zăpada povestită pe drum înapoi, de ce a murit mama ei, şi mama Cenuşăresei, eu nu vreau mamă vitegă!

Doar ca să nu uităm!

Pe lângă rude, părinţii lui, verişori mici, prânz, maşinuţe înşirate pe covor, 2 ani de la amintirea ei, mamaia tatălui, care nu l-a mai apucat pe Andrei, nepoţel mic, păpăcios de colaci, pe lângă toate astea, noi singuri, cu ei, copiii, ca o familie a noastră, ca un cerc bine închis!

lumea lor

2012-01-20T07:22:00.000-08:00

20 ianuarie

Ieri spre balet, am trecut pe lângă mitingul din centrul oraşului:

ce fac oamenii ăştia aici? protestează, Eli! da` de ce potestează? ca să avem o ţară mai bună şi mai frumoasă! da` ţara noastră nu e frumoasă?

Am grăbit-o spre cursuri şi nu i-am mai spus nimic din ţara noastră, a oamenilor mari şi trişti, am lăsat-o aşa, numărând câţi paşi facem de pe-un trotuar pe altul ca să traversăm strada.

Azi la grădiniţă am lăsat-o plângând, după atâta vreme nu înţelege mare lucru din acel loc, copii care se împing şi ţipă, ingrijitoare nervoase, statul pe scăunel nonstop, de asta vreau o altă ţară, draga mea! şi cred că ceva nu-i place acolo, sunt sigură pentru că iar a început să-şi roadă unghiile.

Acasă rămân doar cu Andrei, 8 kilograme de alint şi de râs, vorbăreţ, gălăgios, mâncăcios de banane şi avocado, în ciuda sfaturilor mamei mele, născutăîncincizeci, dă-i băiatului mâncare serioasă, ce-s astea???

Andrei e tenor, ori comentator sportiv, îi plac păsările, copacii, şi să vorbească uitându-se pe la icoane, bunica zice că-l face manager, preot, sau ca Mircea Badea. Se bâţâie în picioare şi ar vrea jos pe covor, direct în joaca Elizei.
Se joacă mult cu avionul lui roşu, e fascinat, iar atunci tot bunica îi spune că se va face pilot, şi poate o s-o plimbe şi pe ea printre nori, la clasa întâi...

Lucian vine obosit din delegaţii, nu apucăm să vorbim multe, doar să râsu-plânsu de mesajele celor ce sunt în stradă, că românul s-a născut scriitor de pancarte, apoi adormim pe lângă copii, le vrem o ţară mai bună, a lor, cu bun simţ şi bunătate, mâ gândeam azi la băieţii care se împingeau fără rost în peretele grădiniţei, cum le va fi mai târziu în ţara oamenilor mari, ce şi unde vor scrie.

Aş vrea o plimbare luungă pe undeva, sau aş vrea primăvară. Sunt zile când Andrei nu prea doarme, ca azi, am citit, ne-am ţinut ocupaţi unul pe altul, uite, vezi, animalele! broas-ca! oac! oac! el râde şi bate cu degetele răsfirate pe cartea lucioasă, Eliza e tot geloasă pe el, deşi când ea e acasă, ea e buricul pământului nostru, n-ar avea motive, dar totuşi îmi zice că o doare sufletul când ţipă Andrei şi să-l duc în cealaltă cameră.

Mă împart lor, deşi aş vrea pentru mine doar o plimbare, printr-un sat, la munte, sau să alerg, să alerg, mă simt amorţită şi nelaloculmeu.

Azi ne-am făcut poze. De ianuarie 20. O zi oarecare din viaţă.

combination

2012-01-19T10:38:00.000-08:00

colorat

2012-01-19T04:00:00.000-08:00

19 ianuarie

traistă de mers la bibliotecă după cărţi

şi ponei curcubeu,

la cerere

for my favourite girl!

care nu ştie nimic de ţara asta de doilei şi de revoluţii

declaraţie

2012-01-18T09:56:00.000-08:00

18 ianuarie

declaraţie azi, la grădiniţă, când vorbeam cu Tiberiu, colegul ei,

mama, eşti frumoasă când eşti veselă!

parcă eşti o iernicică!

Suntem bine, obosiţi, am fi vrut bilete la Spărgătorul de nuci.

Andrei vorbeşte ceva ce noi înţelegem: apa, papa, aha, ahi, stă cu linguriţa ridicată în mână ca Ştefan la luptă cu sabia, ţipă şi vociferează toată ziua, îi place să mănânce, să mă prindă cu mâinile de obraz, şi să dansăm, mai ales tarantelle napoletane, stă cu mânuţa în mâna mea şi ne învârtim, iar el râde, e vesel, şi bucuros când ne vede.

aseară a nins frumos la noi!

hibernare

2012-01-17T08:05:00.000-08:00

17 ianuarie

frig, drumul până la grădiniţa Elizei e lung, pe lângă fabrici vechi, rămase nedemolate, pe lângă turnuri cu fum înecăcios de amoniac, gustul specific Bacăului, cu băbuţe pe la geamuri ponosite, geamuri cu perdele negre, cu ceaţă, cu zgribulit

mama, ţine nasul în fular, la cutie! şi mâinile în buzunare!

eu vreau să crească o iarbă frumoasă şi să mergem la pădure!

o să mergem, acum e încă iarnă...

m-a apucat melancolia azi.

atât.

hibernez în casă cu amândoi.

îi iubesc.

vreau cărţi noi şi drumuri lungi cu maşina.

two soul moments

2012-01-16T08:49:00.000-08:00

16 ianuarie

Eliza la orele de balet

Andrei la baie

2 fotografii de azi
care mi-au umplut ziua de drag

de luni

2012-01-15T23:55:00.000-08:00

a nins toată noaptea, Andrei s-a foit toată noaptea, am dormit, nedormit, televizor pe mute şi ochii pe geam, la felinare cu fulgi, nu ştiu politică, dar ceva nu merge în ţară, e clar, păcat că se protestează şi cu distrugeri de-aiurea

avem o nouă săptămână, am intrat în alt ritm, dimineaţă am dus fata la grădiniţă, m-am întors respirând aer curat şi dându-mă pe gheaţă, ca în copilărie, acasă Andrei mă aştepta, a oftat când l-am luat în braţe, îi e dor de mine când ies, mie mi-e dor de el, şi acum şi de ea, că am lăsat-o acolo, nedumerită, în mijlocul camerei mici, printre colegii ei, plini de energie, cu educatoarea micuţă, grăsuţă, printre ei, a rămas timidă, cu părul prins într-o codiţă, cu poneiul ei alb şi telefonul de jucărie, şi mi-a zis s-o mai sun să văd ce mai face

ţââârrr, ţâârrr, Eli? mama te iubeşte!

umbrele noastre

2012-01-15T07:11:00.000-08:00

15 ianuarie

cer amestecat şi ciudat

duminică dimineaţă cu mofturi, cu gelozie şi întrecere, ea să fie prima, ea să mănânce prima, pe ea s-o îmbrac întâi,
el e din ce în ce mai vorbăreţ şi mai vesel de toate
şi curios de toate, mai ales de lumea Elizei, soră zăpăcită
care uneori îl ignoră, îl respinge sau îl iubeşte scurt, repezit

tot dimineaţă, la TVR Cultural, imagini c-un trib de pe Amazon, copii rotunzi, sănătoşi, umblă liberi prin iarbă, fără teamă de boli, de maşini, de e-uri, nu au noţiunea timpului, îl petrec fără a şti de ani sau săptămâni, doar se bucură de zi şi de noapte, vezi, mama, copiii ăia nu au multe jucării, nu au minimax, dar sunt cuminţi, îi vezi cum aleargă?

nu toate zilele sunt uşoare, am nevoie de ajutor uneori, de un prânz cald mâncat în altă parte, făcut de altcineva, acasă nusemaiterminăniciodatătreaba, găteşti, strângi, iar faci mâncare, dereteci, speli, şidinnouşidinnou , aşă că accept să ieşim, să ne pregătească alţii prânzul, cafeaua, alintul, măcar din când în când, măcar în weekend.

copiii din acel trib nu se spală prea des, ca să nu se ia de pe ei mirosul de copil, să rămână mult timp pe corp, aşa nu-i vor recunoaşte niciun spirit

noi o să facem baie diseară, ne pregătim de grădiniţă, de duhurile cele rele ale răcelilor, alergăturilor, programelor, luatului, dusului...

dar e bine că încă avem, îi avem, pe cei ce ne pot ajuta, părinţii lui, părinţii mei, şi ei pe fugă, de la casele lor, la casa noastră, de la Iaşi tocmai la Bacău, iar şi iar, să fii sănătoasă, mamă, că ne ajuţi, şi te iubim...

e bine că încă putem cere ajutorul cuiva,
să ne mai odihnim de ritmul haişihaişihai-ului,
să mai luăm o pauză, măcar de câteva ore, de câteva vorbe...

umbrele noastre de azi au fost împreună, asta e tot ce doresc!
să-i am lângă mine, cu tarantele, cu gângureli, cu ia şi împacă-i, iubeşte-i, ascultă-i, ai răbdare cu ei...

şi vreau să mai am

o iubire preluuungă,

aşa ca umbrele noastre pe asaflt

ziua ceaiului

2012-01-14T12:48:00.000-08:00

14 ianuarie

ea are 3 ani şi 11 luni, peste o lună vrea un hamster adevărat şi o căsuţă pentru el, sau poate un papagal, unde să-i mai ţin oare???

dimineaţă

ne-a făcut prăjituri din aluat special, 5 inimi decorate, a cincea, pentru bunica ei

la prânz

citit prin librării, mama îmi plac toate, toate cărţile! şi ăstea cu rotire...

şi invitaţii la ceai,

ea cu fructedepădure băut cu linguriţa,
eu ceai roşu, băut cu privelişte de nori ca screensaver al amiezei,

tati, eşti cel mai bun!
te iubim!

seara

am băut alt ceai, la un spectacol de poezie

o zi frumoasă!

şi discuţii până seara târziu, despre cuantică şi suflet, suflu, conştiinţă, bozoni, particula lui Dumnezeu din laborator, particula lui Dumnezeu din tine:

dacă murim să ne lăsăm un cod de comunicare, pe care să-l ştim amândoi
nu te mai gândi la asta, cine ştie cum o să fim, dacă o să mai fim în vreun fel, dacă ne vom mai şti
păi...dacă nu ne vom şti, toate astea vor fi fost în zadar...

Love my everything!

9 amintiri

2012-01-14T00:18:00.000-08:00

poze de pe telefon, blurate, amestecate, bucăţi din zilele noastre, pătrate de bucurii

1. decoraţiuni de Crăciun pentru copii, plus inel cu om de zăpadă

2. prima ieşire în parc a lui Andrei

3. steag şi 2 patrioţi

4. prinţesă într-un mall din Piatra

5. bebe mic în spital, gata să meargă acasă

6. mâţa lui mamaie

7. fetele, cucuietele, în oraş

8. de Sf. Andrei, la cofetărie

9. cafea într-o benzinărie dimineaţa

tu-tuuuu!

2012-01-13T07:19:00.000-08:00

joaca de seară

azi

2012-01-13T05:28:00.000-08:00

13 ianuarie

treabă prin casă amândouă, cu Andrei după noi,

ce bine că stă în funduleţ, îi place să ne vadă, să ne audă
Eliza îi citeşte poveşti în engheză şi în japoneză, în ce limbă vrei, Andrei?

eu ştiu cum se zice la animalele din casă şi la animalele din pădure, am învăţat la grădiniţă, vrei o poveste cu pisici, cu oiţe sau cu ce?

a fost odată un black horse şi s-a întâlnit cu o white cat...

la prânz, joacă şi desenat, plus coifuri cu buline, nu avem poze, dar eram nişte...magnifici ai dormitorului roz

ea a primit o broască numai bună de colorat pe ea,

s-o cheme Curcubica, vrei, mama?

s-o cheme!

şi pe noi, ceitreimagnificidintr-ozifriguroasădeianuarie13!

guess what

2012-01-12T12:06:00.000-08:00

I love Megan,

she`s an amazing mother!

take a look at her funny idea

senin şi noi prin parc

2012-01-12T08:11:00.000-08:00

12 ianuarie

pedalat fără mâini, Andrei mereu vesel, mai ales la huţa, huţa, nori albi de numărat deasupra capului, planuri pentru marea cea mare, Andrei o să te îngrop în nisip, să vezi ce distractiv o să fie!

merge înainte scârţ, scârţ, trebuie să ung bicicleta asta cândva, încep să ne cunoască toţi câinii de prin cartier, ce trece timpul, abia aştept primăvara, şi vara, atunci mă simt eu bine

e cald, mi-e capul plin de gânduri şi planuri, cum să facem şi ce să mai facem, câte zile mai am de dat tratamentul băiatului, am încuiat uşa oare, şi ce să mai fac de mâncare, poate mergem in weekend cu maşina undeva, stai lângă mine, nu pedala tare, ai să cazi...vine-o maşină, aşteaptă-mă, şi altele...şi altele, cuvinte, sfaturi, idei, plănuiri, poftă de viaţă

e zi cu senin,

le vom face noi pe toate, le vom trăi, vom fi împreună şi va fi bine

ştiu asta...

de unde???

doar de la norii ăştia albi, rotitori, dansatori deasupra zilelor noastre

just relax!

cercul lui Andrei

2012-01-11T03:39:00.000-08:00

11 ianuarie

life is simple and quiet sometimes

My house is a mess,

adica e harababura, cum zice Eliza,

BUT...

I am zen today,

may I?

Mâine le vom pune: creioane la creioane, pensoane la pensoane, cărţi la cărţi, jucării la jucării, hăinuţe la hăinuţe, şi altele la altele...

exerciţii de răbdare sau mandale

2012-01-10T07:54:00.000-08:00

10 ianuarie

Eliza e mai bună cu Andrei, îi e teamă că se supără doamne-doamne pe ea, ei îi place de doamne-doamne şi de îngeraşi şi de planete şi de nori, crede că toate-s acolo sus, împreună, şi o să ajungă la ele c-o rachetă

aşa că-l lasă să se joace cu laptopul ei, să apese pe tastatura lui roz pănă ajung să cunosc toate muzicile dinăuntru, apoi îi dă ursuleţii, cărţile, cuburile, dar nu girafele, ălea nuu

dar e bine, eu încep să devin expert în manageriat doi copii toată ziua acasă pe timp de iarnă, aştept medalii, dar la al treilea...mă mai gândesc...aseară tataie îmi zicea glumind: cât îl aşteptam pe frăţior, am pus două berze (bibelouri) lângă fotografia Elizei de pe raft, dacă a venit Andrei, le-am înlocuit, am pus două balerine,
aşa să rămână, să nu le mai schimbi, tataie, te rog, nu pentru un timp...sau dă berzele ălea mai departe, în familie!

suntem pe drumul cel bun, facem exerciţii de răbdare, mozaic, numele ei lipit cu hârtie colorată, de pus pe uşă, să se ştie că acolo e camera lor, dar să scriem numai Eliza acum, da? o să scriem şi Andrei când o să fie el mai mare...

mama, eu ştiu ce-am făcut din cuburile ăstea mici, o mandalală, nu?

draga mea!

are you eating fish

2012-01-10T01:06:00.000-08:00

in the morning?!

ghiciţi melodia

2012-01-09T04:42:00.000-08:00

ziua lui Bambi

2012-01-09T02:04:00.000-08:00

9 ianuarie

Tea Party Day

Andrei nu e invitat,

îşi face somnul de dimineaţă

suntem doar noi, fetele,

La mulţi ani, Bambi!

când e ziua mea, îmi spui în engheză hepibăsdei,
şi când e ziua ta îţi spun eu ţie
hepibăsdei...

noi pe 8 ianuarie

2012-01-08T09:31:00.000-08:00

8 ianuarie

zi prin oraş, covrigi cu mac, cărţi noi pentru ea şi creioane colorate în cutie mică, de ţinut în mână tot parcul,

amiază cu 7 grade, obraji rumeniţi pe tavă ca două pâini calde

soare sus, timid,

soare jos, din conuri,

de încleiat mâinile a răşină aromată

noi două şi un mesteacăn

şi

Alinabalerina

prânz la bunici, îmi place acolo, mă simt mai uşoară de 2 copii, Eliza ţopăie pe paturi, Andrei e în braţe la tataie, eu citesc în picioare, rezemată de biblioteca lor veche, autori români neştiuţi, fraze la întâmplare, e relaxant, e uşor, copiii sunt ocupaţi şi e bine, momentele noastre de inspirat, expirat, la o cafea cu lapte

spre seară, filme, de-ale lui, cu hannibal, canibal, noroc de Anthony Hopkins, printre preferaţi,
dar nu mai vreau filmele tale!
nici eu pe-ale tale, franţuzeşti, şi spaniole, şi IMAX-uri, aici nu ne potrivim...

dar ne potrivim la crescut copiii ăştia dragi,
asta e tot ce contează!

despodobit

2012-01-07T11:49:00.000-08:00

căsuţă colorată

de pus într-un colţ din camera copiilor

inventar de sentimente de sâmbătă

2012-01-07T08:47:00.000-08:00

7 ianuarie

ceaţă şi frig,

fată răcită, bebe mic, noi doi mişunăm pe lângă ei, pentru ei

de la drăgălit, înveselit, împărţit timpul felii, la umplut gradat de emoţii, valuri şi valuri, inventar cu de toate, până la neputinţă şi strigăt de gataaa!

ea mofturoasă, tantrumde4ani, de tocat minutele noastre că nu vrea aia, ba vrea aia, că nu mănâncă nimic, şi nimeni nu o ascultă, n-o înţelege, o enervează Andrei, de ce tooot plânge atâta, pe mine nu mă iubiţi, ştergeee nasuuuuu`, la oliţăăă, mamaaaaa, Andrei îmi ia jucăria, nu pot să mă-mbrac, vinooo la mine, ce tot îi dai ţâţă atâta, tataaa, dă pe minimax, şi pe Andrei îl ridici mai sus decât pe mine, şi râsu, plânsu, gelozia, gelozia, tardivă, năvalnică, cu împins, lovit, strâns, alungat, ţipat, până cedăm: Eliza, te văd îngeraşii că nu-l iubeşti pe Andrei, o să-l ducem înapoi la spital, şi îl ia altă mămică, să-l ducă la altă surioară, nuuuuuuuuuuu, şi acum alt plâns, dus la el şi pupat, 3 minute, pupături numărate, vezi, te iubesc, ţi-am dat 8 pupuţi, apoi repetări, enervări, neputinţe reale, false, ochi geloşi, motive de ceartă

el, mai crescut, prea le vede pe toate, le ştie pe toate şi le vrea pe toate, de 6 luni, de stat în funduleţ, de frustrări cu decibeli bărbăteşti, de urmărit surioară şi tras de păr, de vrut toate jucăriile ei să le mănânce, de vrut doar pe noi, să fie alintat, prezent, în centrul atenţiei, cu ochi mari, să zâmbească, să bată cu mânuţa pe jucării, să se bucure, să râdă, măcar o parte din timp, în rest stă cuminte, se joacă singur, nu este el cel cu monopulul, e cealaltă, speriată, fricoasă, nu cumva să rămână singură, neiubită

şi, doamne, că tare e greu uneori, cu emoţii valpesteval, am mai spus, am mai zis, cu furie şi nevoia de-a plânge în barbă, sec, doar puţin, doar o tură, apoi tras aer în piept, sunt ai tăi, îi iubeşti, au nevoie de tine, e bine să plângi, chiar fără lacrimi, înăuntru, acolo, e bine să fii nesigur şi slăbit, epuizat, dar nu e un capăt, e doar o zi, o altă zi, e o parte din viaţa noastră împreună,

cu noi tineri, cu ei mici, plângăcioşi,

ne vom aminti toate astea mai târziu, ei poate nu, vom fi mai bătrâni, în alt timp, poate mai liniştit, şi nehurducat, netras în toate părţile ca un jeleu printre dinţi,

e un timp de emoţii, nemilosul şi frumosul şi dragostea şi amintirile noastre pemaitârziu.

foto cu ei cuminţi:

cu el

si cu ea

totceavemnoimaidrag!

jocul de seară

2012-01-06T11:05:00.001-08:00

love them!

girafele au talent

2012-01-06T02:35:00.000-08:00

6 ianuarie

convalescenţă

girafele au talente ascunse, dau spectacol, primesc buline colorate şi caramele, câştigătoarea e Girafa Albăstrica şi piesa care a impresionat juriul: Andrei Bordei

am declarat

ZI DE SPACTACOL

adică ea pe scenă pat,
în ipostaze de hannemontane, căpşunici, floridenumăuita, miaunica, şi alte numedescenă, cu Andrei la VIP, în faţă, şi mama în rândul doi cu aparatul foto şi cereri de autografe

între timp, pregătim prânzul şi mai tragem o cântare, suntem Gospel Trio Band!

bine că vecinii sunt plecaţi

Aleluia, la, la, laa!
spectacol în pijama...

39 cu 4 şi 36 cu 6

2012-01-05T03:46:00.000-08:00

5 ianuarie

au venit bolile, înciudatele, că prea ne era a bine şi a sănătate, of, entercolitele şi faringitele, de înfierbântat fetiţă mică, speriată, de ţinut mamă trează, acolo, cu mâna pe frunte, cu urechile la celălalt, şi mai mic, de mângâiat, nedormit şi liniştit, de alungat cu siropuri şi huşi, huşi pe geam, fugi de la noi, boală urâtă, n-avem copii de dat pe mâna ta, lasă-ne cu 39-ul tău gradat, tremurat.

vrem alte cifre,

36 cu 6, de zis La mulţi ani, cântat pe şoptite, de sub pătură,

La mulţi ani, tata! e ziua ta, faci muulţi ani, e mult de numărat până la 36, eu am numai 3,

şi La mulţi ani, Andrei, frăţiorule, tu ai 6 luni,

fix azi,

zi cu 5,

norocoasă, bucuroasă...

i-am făcut o carte, cu declaraţii, cu desene de mamă nepricepută, dar după spusele ei, de dragoste fiicească, că îl iubeşte pe tata cel mai mult, că el o alintă mereu şi mereu şi mereu...

i-a dat-o aseară, el a zâmbit la fiecare desen, ea l-a pupat şi i-a încălzit obrajii de febră,

mai mergem să mâncăm cu beţele? aşa era vorba, de ziua lui duce fetele la restaurant chinzesc,

nu, tati, eşti tare bolnavă, când o să te faci bine...

dar atunci nu mai e ziua ta,

ba o să fie, o s-o mutăm...

La mulţi ani, bunul meu, drag, că ne-a fost să tot fim împreună, să ne despărţim, să ne-mpăcăm, să facem copii frumoşi, să trăim fiece zi, eu cu-ntrebări, cu planuri, cu visuri, tu cu picioarele pe pământ, balansul meu, capricorn raţional, cerebral. Liniştea mea, încrederea, farmecul zilelor cu zăpăceala firii tale, fără de care n-aş mai putea trăi.

Si la multe luni, boţ mic, Andei răsfăţat, rotundul meu, împlinirea şi perechea copilăriilor noastre, băiatul meu, să creşti mare şi simplu, modest, iubitor, deschis tuturor, la toate, la tot! Si sa ma chemi oricand vei avea nevoie de mine, asa cum o faci acum, gangurit, bisilabic, apasat, mam-mam!

Vă iubesc, să-mi fiţi sănătoşi!

supiţă la bine şi la rău

2012-01-04T02:53:00.000-08:00

4 ianuarie

Eliza e răcită, Andrei ar mânca orice.

Aşa că....dimineaţă la piaţă după legume biobiobio.

Am ales doar legume dansatoare, pe masă, cu ochi din piper înfipt, humba, humba, cu picioare rădăcină, copiii rrrrâd, apoi tumba, ţuşti în oală, la fiert.

La prânz avem supă buuunăăăă! Primasupă!

Să creştem mari!

oracol de fetiţă mică

2012-01-03T06:32:00.000-08:00

3 ianuarie

Lucian e din nou la muncă, am rămas în echipă de trei, eu şi copiii.

Ea e cuminte, desenează, asta când nu se moftureşte din orice, semn de gelozie din senin, şi atunci scârţie, fata noastră e ca o vioară când plânge, auzi, ca o scripcă de lăutar beat dimineaţa...îmi zice el de la uşă când pleacă.

Încurajată, rămân cu ei acasă şi vorbim de toate:

mamaaaa, ştiii....
culoarea mea preferată e bleo, şi numărul preferat e 3, iar animalul meu e girafa, litera mea preferată e N, iar obiectul preferat, preferat e telescopul, ţie ce culoare îţi place? şi care literă...şi ce animal?

Apoi ieşim cu baloanele-afară, e cald.

Te iubesc, draga mea!

e verde, şi M, şi elefant, şi bicicletă, şi numărul 8...

ochi, munte, huţa, huţa

2012-01-02T09:29:00.000-08:00

2 ianuarie

copii şi animale, deopotrivă de curioşi,

dincolo de ochi, bucurie,

dincolo de ochi, tristeţe...

morişcă roşie în vânt uşor

huţa, huţa, te dau eu, că eu sunt mai maree!

alăptare la înălţime,

departe, Ocolaşul Mare şi Ceahlăul nins

poveşti, jucării din lemn, jucării luminoase,
tată vesel, mamăguevara, pe front copilăresc

şi

vâscpestevâscpestevăsc

Proiect

2012-01-01T13:41:00.000-08:00

de trăit fiecare zi

1 ianuarie

cucu-bau! cu Andrei, şi râs şi râs...
somnul lor pe rând, doarme ea, stă el treaz, se culcă el, se trezeşte fata, iar noi, mereu fresh şi (ne)obosiţi...

A very long engagement, filmul de amiază,
bătăile inimii ei erau ca un cod morse

artificii seara în parc,
şi:
mama, voi sunteţi toată lumea mea dragă!

doar ca să nu uităm

2000 şi doişpe

2012-01-01T10:27:00.000-08:00

la miezul nopţii doar noi doi, pupat copiii prin somn, La mulţi ani, dragii noştri, să creşteţi mari!

şi noi să creştem, nu-i aşa? în răbdare şi dragoste, clinc, clinc!

şi dacă mayaşii au dreptate? dacă e ultimul an?

n-au nicio dreptate, nu te mai gândi la prostii!

mulţumesc că îi am, ei mă încurajează şi mă ridică mereu şi mereu....

de ce stăteau copiii cuminţi

2011-12-30T01:00:00.000-08:00

ea îl picta pe el

apoi mi-a zis nevinovată că e din filmul cu oamenii albaştri, doar că nu are coadă!

Avatarul meu drag!

invitaţie

2011-12-29T08:47:00.000-08:00

la carnavalul de Anul Nou

pe care îl pregătesc fetele

băieţii sunt încântaţi

al nostru

2011-12-28T04:15:00.000-08:00

Te emoţionezi de Crăciunuri tradiţionale, cu oameni, prieteni, mese alese, cadouri, gălăgie, dar mai ales atunci când sunt ale tale, intime, ai tăi, momente, bucăţi de suflet, cunoscut, împărtăşit, ascultat, simţit laolaltă...

Zilele de Crăciun au fost calde şi blânde, leneş deşirate din toată zarva de peste an, ca o regăsire a ta, a celor din jur...

într-o casă păzită de mâţe, nenumăratele, şi câni albi, învârtitori a bucurie pe lângă tine, fugăritori de fetiţe plângăcioase, lumină caldă, brad uriaş, porc la proţap, cu măr în gură, mâncare, deliciu festin, ales, acrişor, aromat, dulce, vin de plimbat prin gură, de ghicit ce fel de soi, playlist colindat liniştit, copiii mici la laptop de jucărie, cei mari, cu laptop adevărat,

Andrei cuminte, răsfăţat cu pernă masaj, culori, amintiri de demult, jocuri colorate cu pătrăţele mici micuţe, de simţit zen după aia, vorbe, vorbe, despre maşini, şi chitară, pictură, şi matematică, şi vocea României, şi locul de muncă, copiii, greul, uşorul, frumosul, toate amestecate, de la mine, la ei, la noi, de zâmbit, povestit, imaginat, toate înăuntru şi împreună într-o amiază liniştită de iarnă.

cu poze câteva, clicuite repede, pe furiş, de râs cei bătrăni de mine, că parcă-s reporter, de prins în vraja zilei şi aruncat aparatul cât colo, pentru alte dăţi,
şi cu amintiri rămase doar aşa, într-un gând, într-un suflet...

poveşti

2011-12-27T08:40:00.000-08:00

de spus sub brad

e ca o magie, Andrei, bradul ăsta!

caleidoscop

2011-12-25T01:38:00.000-08:00

asezari de culoare, bucatele, simetric, asimetric, amestecat, magie la capat de tub, rotit usor, luminos, geometric, lumina colorata, oglindire, asa sunt zilele noastre de Craciun

iar cadoul meu preferat,

un caleidoscop de privit, jucat, minunat!

Ajun de bucurie

2011-12-24T08:31:00.000-08:00

lumini aprinse pentru doamne-doamne,

ţopăială pe zăpadă, prinde-măăăăă!

dorinţe puse şi nespuse,

ochi lungiţi până la cer, după alb de îngeri,

mama, eu vreau ca îngerii să aibă grijă de noi!

şi eu vreau la fel, fata mea!

soareee, soareee, îmi place de tine!

Astăzi s-a născut Hristos, cântat în maşină.

Venus agăţat într-un colţ de cer, printre blocuri, vezi, tata, aia e steaua magilor!

Ajun de bucurie!

iarăşi film

2011-12-23T04:14:00.000-08:00

un film pentru sufletul meu

pe aici

2011-12-23T01:10:00.000-08:00

luminiţe în ochi de băieţel, un dinte jumătate, dans trenuleţ pe domn, domn...şi hai, vagoanooo, după mine, vagoanele cu ha, ha, ha, în loc de tu-tuuu vin după ea, ea e conducătoarea, organizatoarea, face liste pe lângă ale mele, să ia scoiţişoaiă pentru turtă dulce, neapărat, şi să mergem pe-un deal să trimitem nişte baloane la cer

iesle din hârtie, doamne-doamne mic, steaua, îngerii, e bine să faci fapte bune, nu mama? pădurea zânelor întinsă pe jos, joc cu Moş Crăciun, de dat cu zarul, de numărat şi trişat, ursoaica surioară, ursuleţul frate mic, cadouri peste cadouri, zuzupeţi chiţcăitori printre picioarele noastre, brad bondoc, luminos, cu îngeraşi şi stele cu numele noastre, muzică de Crăciun, de 4, de bucurie, îl vrem simplu, simplu, doar noi, împreună, cu florile dalbe cântate la clape, asta în loc de săniuş, cuminţi şi mai răbdători cu timpul şi unul cu altul, un Crăciun liniştit, că prea ne-a agitat şi ne-a încercat anul ăsta care se duce, ducă-se cu toate relele lui....

filme

2011-12-21T11:42:00.000-08:00

eu - Melancholia

el - Spartacus

Eliza - Polar Express

luminiţe, litere, clopoţei

2011-12-21T05:59:00.000-08:00

Dragă Moş Crăciun,

am fost cuminte, am învăţat să mă îmbrac singură, merg la grădiniţă şi am şi un frăţior

să-mi aduci jucării şi lui Andrei ce vrei tu...

am făcut bradul, eu l-am împodobit

m-a ajutat şi Andrei puţin, i-am făcut şi poză, era la mama în braţe şi mânca un clopoţel

te aştept!

timp

2011-12-19T00:36:00.000-08:00

decembrie, timp uscat, albastru, geros

copii nebolnavi, slavă cerului,
plimbări, ciori şi vâsc agâţat, bărci rezemate, odihnite, pescari rătăciţi,
apă de bălăcit soarele-n ea, val peste val, tremurat, plieri de lumină, croncănit, înalt de copaci fără zăpadă,

noi zbenguiţi, vorbăreţi...

tatăprieten, pod xilofon, de căţărat, colinde pe marginea Bistriţei...

nori sus, nori jos,
iar noi două
împreunădetoatefăcătoare şi petrecătoare

brad

2011-12-18T02:57:00.000-08:00

mergem după brăduţ

Andrei, acum eu sunt mare, merg să aleg un brăduţ frumos, tu o să-l vezi acasă, că eşti mic!