The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

duminică, 22 octombrie 2017

toamnă românească



nicăieri nu miroase toamna ca aici, acasă.
nicăieri nu se aude toamna ca aici. 




e ceaţă şi soare, miros de fum, de foc, de frunze,
e foşnet si lumină caldă









iar peste tot maro, roşcat, nervuri, seminţe, vânt, cer gol, galben, aur, abur,
amestecate










cu aerul dezgolit, toate se aud cu ecou, toate vibrează pe alte tonuri, mai clare, le auzi separat, nu ca în învălmăşeala euforiei de primăvară.
toamna e linistita, natura e minimalista, iti auzi respiratia, gandurile, inima





azi am fost din nou copil, ca o terapie.
am adunat nuci şi struguri, ne-am pus scaieţi in piept, am strigat oile, am cântat din frunze de salcâm











ne-am întrecut cu ziua, am fost biruitori prin joaca noastră şi aerul de prietenie ne-a învelit ca o patura moale, de lana
spre seară eram cu o toamnă în plus, cu o bucurie naivă în plus










azi am foşnăit, am chiuit, am cântat, am respirat 
într-un calendar din tinereţea noastră 



cu copiii sănătoşi, cu fructe, cu soare şi-o dungă oranj la apus
cu mii si mii de motive de recunostinta







toamna de acasă e sfântă, aşa miroase, a uscat, a uliţă, a tămâie, a pârguit, a tihnă.