De când a venit toamna, caut cu Eliza prin librării cărţi despre toamnă. Cu ilustraţii frumoase. Nu am găsit nimic. Nici arici zgribuliţi de frig, nici copaci care se apleacă şi vorbesc, nici frunze care călătoresc spre alte ţări...nicio poveste minunată despre toamnă.
Aş fi vrut un colţ într-o librărie, unde să miroasă a castane şi a ceai din fructe abia uscate, unde să te afunzi într-un scaun şi să răsfoieşţi pagini galben-aurite despre gândăcei şi melci, despre recoltă, coşuri cu fructe sau păduri portocalii prin care se plimbă spiriduşii toamnei.
Trebuie să ne luăm concediu şi să fugim la Coşnea. Acolo o să scriem o carte cu poveşti!
Şi o să ne jucăm cu frunzele, uite-aşa!
Şi o să ne jucăm cu frunzele, uite-aşa!
Ce blog dragut!Sunteti atat de creative!Felicitari!Ma bucur ca v-am descoperit.
RăspundețiȘtergereMultumim de trecere, Oana! Va citim si noi de-acum.
RăspundețiȘtergere