The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde
Se afișează postările cu eticheta aniversari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aniversari. Afișați toate postările

miercuri, 23 februarie 2011

32

Lucian e copleşit de atâta dragoste...
Eliza e pe 14, cu Valentinul, iar eu pe 24, cu Dragobetele.


Anul acesta am cele mai frumoase cadouri.
Sunt împlinită!

duminică, 13 februarie 2011

3 ani!

O iubesc pentru că este singura mea fetiţă. Singura mea gingăşie şi feminitate în casă, baieţelul va echilibra

cu puterea lui şi o va ocroti.



După ce s-a născut, în spital, a stat într-un pătuţ mic, lângă fereastra înaltă. Afară a nins cu fulgi mari, mari. Şi o priveam, era ca o prinţesă într-un palat de sticlă. De parcă agitasem un glob de zăpadă şi fulgii cădeau peste un leagăn de fetiţă mică.


Asta e cea mai profundă amintire...


Îi iubesc părul moale şi castaniu, ţopăiala şi curiozitatea, bunătatea, veselia şi dragostea ei pentru noi ca familie.


Să ne creşti mare, fată minunată!




Acuşi...

vineri, 4 februarie 2011

Ani frumoşi

- Eli, o să fie ziua ta, o să împlineşti 3 ani!
- Nu vreau 3 ani, nu e fumos să ai 3 ani...E fumos să ai 7 ani!




miercuri, 5 ianuarie 2011

Sclipiri

de iubire.
A. e bine, are pielea roz şi pleoape.
Eliza aprinde artificii şi cântă La mulţi ani. A aruncat cuburi peste tot, pe câteva le-a aşezat în brad, ca să-l împodobească mai bine. Inventăm jocuri şi Eliza e încântată, ascundem o minge mare şi ea vine s-o caute, apoi o ascunde ea şi în timp ce noi o căutăm, deşi deja am zărit-o, ea strigă apă, foc, apă, foc. În seara asta am avut concurs de aruncat mingiuţe colorate în ghetele mele negre, puse în mijlocul holului, Eliza era copil de mingi şi rădea ca un mânz.

Eu trag un chiul mare de la şcoală, aştept ca bietele sobe să încălzească mai bine sălile mari.

Ne uităm la filme scurte, că nu avem timp de cele lungi.

Our Hero

La multi ani, tati!

miercuri, 8 septembrie 2010

Tort

-Mami, hai să-ţi pun şosete că eşti bocnă la picioare!
-Bocnă?
-Da, mama, ţi-au îngheţat picioruşele, uite, sunt reci bocnă!
-Eu nu sunt bocnă, sunt Maria Stan! (şi abia se abţine să nu plângă)
Ea e Maria şi dimineaţă a vrut tort.
La mulţi anişori, fetiţă mică!

joi, 24 iunie 2010

Dimineţi galbene

Mama nu obişnuia să discute cu noi, să ne întrebe ce facem, cum ne simţim, ce simţim...toată grija ei era să ne ofere camere curate, aerisite, haine şi feţe de pernă proaspăt spălate, mirosind a fier de călcat, a căldură. Credea ea că aşa ne arată cât de mult ne iubeşte.


În camera mea, în fiecare an de Sânziene îmi punea câte un bucheţel galben pe masă. Iubeam sărbătoarea asta din mijlocul verii. În toată dolescenţa mea, de Sânziene, mama avea grijă să umple o ulcică din lut cu flori, să aerisească şi să lumineze camera.

Asta făcea cât o mie de cuvinte întrebătoare, asta era mângăierea ei tăcută.

De atunci, mereu îmi cumpăr flori galbene şi mi le aşez într-un colţ al camerei.




Bunica mea îmi zicea la mulţi ani de Rusalii, venea cu flori din grădina ei, bătea în uşa apartamentului nostru şi striga din uşă: La mulţi ani, Rusană! Aşa credea ea că Roxana se sărbătoreşte de Rusalii şi eu am crezut-o multă vreme.

Azi, odată cu naşterea Sf. Ioan Botezătorul se prăznuiesc şi părinţii acestuia Elisabeta şi Zaharia.

La mulţi ani, Eliza mea dragă!

În simplitatea lucrurilor stă toată dragostea noastră şi toate amintirile noastre!



duminică, 13 iunie 2010

De 28 de ori

S-a rotit Luna in jurul Pamantului.

Am copil de 2 ani si 4 luni.

Mai alintat decat pana acum, mai inventiv, foarte vorbaret si potrivitor de cuvinte, inventator de minciuni, glumet, hazliu, mofturos pe masura, cu o ultima jumatate de masea pe cale de aparitie, muscat de tantari, rumenit de soare ca o placinta.


Stie 1001 pozitii de-a sta pe iarba, alte atatea pozitii de a se da pe tobogan, are o mimica bogata, are preferinte vestimenatre si culinare si inca mai are pampersi.


Ma imita, ma stramba, ma trage de manuta, ma imbratiseaza...poti s-o intrebi orice si sigur vei primi un raspuns: corect, inventat, in doi peri sau serios si cu lux de amanunte.


Imi cere sa-i spun o poveste frumoasa inainte de a adormi, apoi alta, si primeste un roman pitoresc despre flora si fauna, imi cere sa-i mangai picioarele ca sa adorma, sau spatele, imi cere sa ma joc cu ea ziua, sa dansam, sa pictam, sa inventam scenarii la casuta ei de jucarie.


Isi santajeaza tatal cu pupici.


E incapatanata ca un catar mic, e incantata de tot ce e nou, e saltareata, miloasa, dragostoasa.


Imi spune uneori te ubesc!
Ne face cafea la bucataria ei de jucarie.


Scrie la tastaura, spala vasele udandu-se toata, uda florile, aranjeaza si rearanjeaza hainutele, il hraneste pe Bobita, cainele blocului, raspunde la telefon si intreaba cine-i acoo, iar seara zice inger, ingerasul meu tinandu-si manutele unite.


Are un simt de organizare si de apartenenta dezvoltat. Mama trebuie sa vorbeasca doar la telefonul ei si tata la al lui, bunica nu are voie sa ia hainele mamei, fiecare sa foloseasca doar ce-i apartine.


Are o colectie de animale, de pitici si de strumfi. Are desene animate. Are papucei de printesa, de munte, de plaja, are tricouri si rochite preferate si nepreferate.


E atat de frumos, e greu si minunat in acelasi timp!


La multe luni!

marți, 23 februarie 2010

31

Sunt la mijlocul vietii. Nu vreau sa ma uit inapoi. Ma simt ca in copilarie cand reuseam sa prind si eu bicicleta fratilor mei si sa merg prin cartier. Pedalam , pedalam, eram libera! Inconjuram cateva blocuri si uitam de tot ce-i in jur.

Am cateva riduri, am cateva regrete, am cateva defecte….dar am si dooor de toate cate nu le-am facut, de locuri pe care nu le-am vazut, dor de toate zilele ce vor veni. Am o fetita care-mi umple zilele, iubesc un barbat tandru si linistit, am cateva prietene bune, am frati si parinti.

Nu sunt cum ar trebui, depind de vreme si de zambete, ma incapatanez si ma intristez usor…dar iubesc viata, culorile ei, copiii, vara, muzica buna, poezia.

Sunt eu la 31 de ani.