castorii pe scăunele

azi am luat-o de la grădiniță toți 3, mama, tata și Andrei.

am găsit-o cu ochii la usă, plictisită, pe scăunel, foarte cuminte, cu mâinile în poală, ca un om bătrân.

aș vrea să-mi vină înainte zâmbind, să o găsesc mișcându-se,  jucându-se, c-o luminiță licărind acolo în ochi.

în mașină n-a vorbit, semn că ceva n-a fost bine, după 2 săptămâni de absență nu știa niciun cântec și nicio poezie nouă, doamna a țipat la ea să tacă și a fost cam nervoasă, copiii s-au înghesuit și s-au bătut

am dus-o prin parcuri, nu mai conta unde, doar să fim împreună afară

și acolo mi-am regăsit-o,

balerină vorbăreață, cu păpădii magice din care zboară niște zâne mici, mici,
cu prietenii ei castori, la grădinița lor din scorbură,

cu balet pe buturugi, sărit, plimbat peste poduri, pe sub liliac și copaci uriași, ca într-o aventură, cu pescuit în mâlul Bistriței și numărat bărci și pescăruși

și ce fac acolo la grădiniță castorii ăia? am întrebat-o

păi, dansează cu toții, și doamna lor educatoare dansează!

                       de mâine o duc iar la grădinița ei vizuină. în adevăratul sens al cuvântului.

dar i-am promis că vom merge apoi să zburdăm pe-afară, să fim liberi și bucuroși

 

 

oare de ce doamnele educatoare nu dansează?

că educatoarele castor știu să danseze...

mănânci salcâm

ieduțule?

poze la lumina Lunii

Luna e mai aproape și mai luminoasă, i-am scos pe toți din casă ca s-o vedem:

Pe cine-ai mai văzut tu la 10 seara cu 2 copii să meargă să se uite la Lună?

De aia îmi ești drag! că nu ești ca ceilalți din jur!

Eliza a fost încântată. Și eu, deși îmi place și mă sperie luna plină.

Ne-am holbat prin teodlit cu rândul.

Apoi copiii au adormit buștean, cine știe ce visează, poate la craterul ăla mare, sau la omul din Lună, la poveștile tatălui, la zbânțuiala de azi.

Andrei e răcit, mititelul meu drag, aș vrea să-mi azvârl toate neputințele și îmbolnăvirile lor până acolo sus, sus, în Marea liniștii.

Să rămânem aici jos doar veseli și veseli și veseli.

de-atât galben

simt că-i vară

nu sunt toate zilele doldora de ore cu liniște, le învârți și le sucești, ca-ntr-un carusel,
le amețești ca să le faci bune și frumoase, iei bosumflările și plângăcelile și le arunci pe geamul de la parter, te scuturi de oboseală, te aduni, știi că încă e greu, dar mergi mai departe,

pentru că aceste clipe vor trece, vor zbura, se vor scutura,
ca niște flori de rapiță pe pământ

și-aș vrea să le trăiesc cât le am, acum și aici, să-i trăiesc pe ei amândoi așa cum sunt, mici, mofturoși, cu răceli,
acuși va veni toamna și iarna, și altă vară, iar ei vor crește, mai înalți, mai mari, mai oameni frumoși

tot ce-o să ne mai rămână sunt bucuriile astea mici, furate zilelor, ascunse sub retină, pe rafuri, copiate pe niște dvd-uri, puse la o păstrare pe mai târziu

și de care ne vom aminti

nu știu ce va fi dincolo, ce va fi la sfârșit,

nu știu dacă îmi voi aminti de prieteni, de locul de muncă, cărți, muzică, discuții mai blânde, mai aprinse, dar sigur,

 SIGUR,

 îmi voi aminti de-o dimineață galbenă, cu miros de rapiță, cu ei doi cuminți lângă mine,
el gângurind și prinzând furnicile de pe jos, ea temătoare de albini, eu împlinită,

ca un flash,

 scurt, galben, verde și albastru,

 culorile mele de suflet,

de viață aici pe pământ

cine-a zis primul hau

cort de indieni cu ierburi la intrare să alunge animalele rele

vânătoare de fazani prin copaci, poc, poc, sau cu sulița-băț pe după mistreți

mâncare din pământ și păpădie amestecate pe-o frunză lătăreață de brusture verde

dans cu toba în jurul cortului

fugărit pe deal să vedem dacă vin inamicii

pipa păcii fumată musai în două, în trei, tacticos, ca să fim liniștiți? așa era în Peter Pan?!

eu eram indianul șef Vulturul mare, ea fetița Prietena Iepurașilor

mers din când în când pe pâmântul oamenilor, în bucătăria bunicii, să vedem de ciorbă și de Andrei, indianul Somnoros și să furăm ceva de mâncare

ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, strigat bătut cu mâna la gură

joacă și viață,

ale ei toate!

țară, țară, vrem ostaș(ă)

zile la țară, 10, doar eu cu ei și bunicii, și cățeii, și motanul,

și gânsaci, găini, cuci, hulubi, pupeze de trezit duglișii dimineața, gălăgie de păsări,

de stat până hăt în seară afară,

peste tot, cu de toate trebăluinde, jucate, fugărite, gospodărite.

călduri, 30șidegrade, de copt obrajii și agudele de pocnit pe creangă acuși, acuși spre înnegrire.

și mai ales ea, zbânțuită, neobosită, huzurită, ștrengăriță, cu codiță, cu ghete pescuite-n vârf de băț, cu biliard din nuci zurrruite până-n cușca câinelui, câine prost, Mișa, care crapă nuci în dinți, cu dorințe puse seara la stele, ea o dorință mare la Venus, bunelul la Lună, bunica la altă steluță, dar nu se zic, să se-mplinească,

cu joaca de-a detectivii noaptea prin straturile de narcise, pe după casă, luminând c-o lanternă cât ea de mare cine știe ce comori ascunse, apoi găsit și hlizit cu unchiul Eugen, detectiv Șepcuță,

cu fugărit motanul Mili, oricând îl vedea, pe oriunde, spre ațâțarea câinilor,

cu tufe de căpșuni puse în în pâmânt și udate, cu râme printre degete, sunt pufoase râmele, nu-i așa, mama?

liliac și bujori gata de ieșit înafară, flori prin copaci, zumzăite de bondărime, păpădii culese-ntre două degețele, cărate în casă și-aruncate-n găleata cu apă rece, să facem din ele sirop pentru mama,

hărnicit cu bunelul, în sus și în jos, pus fasolea-n pământ, câte un pumn mic de-al ei în fiecare cuib, și e bun așa, presărat busuioc și cimbru în straturi, cules zarzavat pentru ciorbă, hrănit găinile și iepurii, mai ales iepurii, botezați cu nume haioase, trași în leagăne, culcați printre pături, luați de la țâța iepuroaicei cu orele, flâmânzind pe după ea.

coronițe, aer curat, adus apă de la fâtâna mare, lenevit pe sub copaci așteptând ca toate să se coacă odată,

iar până la fructele din grădină a fost bună și înghețata de la magazinul din capătul satului, din deal.

zile de indian, de Peter Pan, de biolog cu experimentul fasolea udată și iar udată, de detectiv, jucător de golf, vânzătoare la magazinul de pe prispa casei, cam scump, niște grăunțe 3 mii de lei, cu dans în curte, bălăceală în copaie cu apă încălzită toată ziua la soare, de făcut multe și de toate, nestatsălemaipovestesc, că nici timp de fotografiat nu am avut printre ele, zilele, ocupatele, minunatele

și-am încălecat pe-o șa...