Am lăsat copiii cuminți și-am ieșit cu fetele, după atâta amar de vreme de plănuit și replănuit, de parcă am fi stat în țări diferite...
Azi am tras chiulul de la mămicismul meu full time, și-am plecat, pâș, pâș, la aer, la cafea, cu ele, dragele mele, și zău dac-au pățit copiii ceva, nu, i-am găsit bine mersi.
2 ore, de vorbit de-ale nostre, de toate, cu apă rece, cookies și o cafea, în fotolii de vară, cu perdele albe fâlfâind pe lângă noi, terasă deschisă într-o dimineață de mijloc de mai.
Eu despre ei, despre mine, despre planurile noastre făcute, nefăcute, ele despre ele, vacanțe, copii, copiii de la școală, planurile lor, gânduri, idei, despre Italia, MasterChef, cancer, mare, plajă, rochii cu cireșe, brățări, ochelari roz, meniu de curcan, și multe altele, femeiești, rotite de la mine la ele, de la ele la mine, ca într-o adiere de vânt.
Mihaela frumoasă, cu trenci și eșarfă la gât, brizbriz pe un deget, relaxată, cu zâmbetul larg, cu care-i stă bine, spre magic, liniștită și dătătoare de calm, ca mereu, colega mea, draga mea, cu care-aș vrobi fraze întregi fără să vorbim în cuvinte, telepatic, în același confort de idei și simțire; și Camelia, încurajarea și îmbărbătarea noastră, cea mai puternică, mai sfătoasă, mămoasă, suavă și suplă, fărădecare n-am rezista uneori, cea care mi-a botezat fata și pe care o admir pentru puterea ei, care nu se mai termină niciodată.
Și tare-a mai fost bine, aș fi vrut să ne facem o poză, noi trei, eu euforică, în ia mea albă, ea plină de zen, cu eșarfa la gât, și ea caldă, îmbrăcată în roz; aș fi vrut o poză cu noi, într-o dimineață furată pentru o relaxare pălăvrăgit spovedită, ca între prietene, adevăratele.
Dar n-am putut, aparatul meu se încăpățâna să-mi spună change the batteries, change the batteries, și am lăsat-o pe altă dată, pe cât mai curând...
Acasă am găsit o poză cu noi, acum câțiva ani buni, la Durău, obosite, cu pijamalele noastre la fel, de care ne-am amuzat îndelung.
A fost o dimineață dragă mie, în care, cu siguranță,
I changed my batteries.
