De-ale sarcinii, sau când hormonii distrug neuronii şi stai prost cu memoria:
Am îmbrăcat fată zvăpăiată să ieşim afară, pus fâş, căciuli, fulare...luat chei, telefoane, balonul, lista de cumpărături, încuiat uşa, plecat.
La ieşirea din bloc, Eliza mi-a spus că nu mai merge că nu aie papuceii...
Ne-am făcut calendar de februarie, şi l-am pus pe birou, să vedem care şi cum sunt zilele, să nu le zăpăcim de tot.
Ti-a iesit bine Lizuca! Bravo
RăspundețiȘtergereBine ca nu stati la 4! Parca ni s-a intamplat si noua o data, dar nu iesisem pe usa!
RăspundețiȘtergereIubita si eu am patit-o si nu eram gravida, si mai si ploua. Mi-am dat seama cand ANda a tipat odata ca era o balta uda si rece exact la scara (minuscula dar pentru un piciorus de un an si ceva....)
RăspundețiȘtergereTe imbratisez!
eu aveam doua perechi de pantofi identici, culorile erau diferite. Eva era mica, o coboram cu caruciorul 3 etaje, bagaj de parc, chei, telefonul suna. Ma rog, reusesc sa cobor, parcurg cam 100m, big surprise cand imi privesc picioarele: un pantof negru, celalalt maro
RăspundețiȘtergereMultumim, Mari, de citire!
RăspundețiȘtergereZoozie, sper sa fie recuperabili macar cativa neuroni. :)
RăspundețiȘtergereNu, Aurelia, stam la parter, dar e de-ajuns ca sa strabat holul cu fetita in sosetele, am ras amandoua, ea de mine si eu de mine.
RăspundețiȘtergereAdra, m-a amuzat patania ta pantoficeasca, pai vezi daca ai model al fel, ia fa-o si tu pe Udrea si achizitioneaza cateva diferite. E specific mamelor povestea cu papucii lor sau ai copiilor, am bifat si io aceasta secventa ca sa ne creada lumea ca muncim pe frontul mamicesc, nu asa...
RăspundețiȘtergerePupam baietelul!