marți, 22 iunie 2010
luni, 21 iunie 2010
Vara mea cu mandoline
Vechea cetate tracă Mesembra (Nessebar) e un loc în care nu poţi fi decât bucuros. Cu ruine, străduţe înguste, case cu acoperişuri roşii, flori la ferestre, biserici vechi, mori de vânt, cafenele şi pescari ce râd cu zgomot şi vorbesc despre viaţă şi despre mare.
Cea mai frumoasă muzică pe care am ascultat-o vreodată a fost in Nessebar, acum câteva veri.
Nu era o formaţie cunoscută, nu era gălăgioasă, nu era deloc lumească si comercială.
Erau melodiile cântate de un bătrân mandolier. Era ceva straniu şi hipnotizant. Ca şi ochii lui negri care m-au privit tot timpul cât a cântat. De parcă îmi cânta mie.
Printre cuvintele lui slave am înţeles că melodia era despre vară (liato, leto). Despre vara mea eternă.
El mi-a dăruit muzica perfectă pentru verile mele. Eu i-am pus timid doar câteva leva în pălărie.
Încă mai există solstiţii de vară, încă mai există muzicanţi fericiţi şi uitaţi prin cetăţi vechi.
Încă mai putem fi bucuroşi!
Cea mai frumoasă muzică pe care am ascultat-o vreodată a fost in Nessebar, acum câteva veri.
Nu era o formaţie cunoscută, nu era gălăgioasă, nu era deloc lumească si comercială.
Erau melodiile cântate de un bătrân mandolier. Era ceva straniu şi hipnotizant. Ca şi ochii lui negri care m-au privit tot timpul cât a cântat. De parcă îmi cânta mie.
Printre cuvintele lui slave am înţeles că melodia era despre vară (liato, leto). Despre vara mea eternă.
El mi-a dăruit muzica perfectă pentru verile mele. Eu i-am pus timid doar câteva leva în pălărie.
Încă mai există solstiţii de vară, încă mai există muzicanţi fericiţi şi uitaţi prin cetăţi vechi.
Încă mai putem fi bucuroşi!
duminică, 20 iunie 2010
Cu braţele deschise
Deasupra Moeciului, pe drumul ce duce la Peştera, este un loc de popas. Acolo imi place sa ma opresc, sa ma odihnesc.
Sa cobor în poiana unde intotdeauna intalnesc o turmă de oiţe blânde, cu tălăngi la gât.
Troiţa mea e lângă un mesteacăn foşnitor.
Dacă stau pe bancă nici nu mai ştiu ce se aude clar, frunza copacului alb sau cuvintele lui Iisus.
Aş vrea să fotografiez troiţe la răscruce de drumuri, pe dealuri, troiţe părăsite prin câmpii, prin sate sărace.
Să fac un album şi să-l împart oamenilor buni pe care-i cunosc.
Un Iisus colorat, prăfuit, cu flori uscate deasupra capului, dar mereu cu braţele deschise.
Şi aş fi fericită!
sâmbătă, 19 iunie 2010
I-am găsit
Macii nostri,
la poalele Pietrei Craiului
Eliza a zburdat ca un ieduţ.Our summer list is o.k.
vineri, 18 iunie 2010
luni, 14 iunie 2010
duminică, 13 iunie 2010
De 28 de ori
S-a rotit Luna in jurul Pamantului.
Am copil de 2 ani si 4 luni.
Mai alintat decat pana acum, mai inventiv, foarte vorbaret si potrivitor de cuvinte, inventator de minciuni, glumet, hazliu, mofturos pe masura, cu o ultima jumatate de masea pe cale de aparitie, muscat de tantari, rumenit de soare ca o placinta.
Stie 1001 pozitii de-a sta pe iarba, alte atatea pozitii de a se da pe tobogan, are o mimica bogata, are preferinte vestimenatre si culinare si inca mai are pampersi.
Ma imita, ma stramba, ma trage de manuta, ma imbratiseaza...poti s-o intrebi orice si sigur vei primi un raspuns: corect, inventat, in doi peri sau serios si cu lux de amanunte.
Imi cere sa-i spun o poveste frumoasa inainte de a adormi, apoi alta, si primeste un roman pitoresc despre flora si fauna, imi cere sa-i mangai picioarele ca sa adorma, sau spatele, imi cere sa ma joc cu ea ziua, sa dansam, sa pictam, sa inventam scenarii la casuta ei de jucarie.
Isi santajeaza tatal cu pupici.
E incapatanata ca un catar mic, e incantata de tot ce e nou, e saltareata, miloasa, dragostoasa.
Imi spune uneori te ubesc!
Ne face cafea la bucataria ei de jucarie.
Scrie la tastaura, spala vasele udandu-se toata, uda florile, aranjeaza si rearanjeaza hainutele, il hraneste pe Bobita, cainele blocului, raspunde la telefon si intreaba cine-i acoo, iar seara zice inger, ingerasul meu tinandu-si manutele unite.
Are un simt de organizare si de apartenenta dezvoltat. Mama trebuie sa vorbeasca doar la telefonul ei si tata la al lui, bunica nu are voie sa ia hainele mamei, fiecare sa foloseasca doar ce-i apartine.
Are o colectie de animale, de pitici si de strumfi. Are desene animate. Are papucei de printesa, de munte, de plaja, are tricouri si rochite preferate si nepreferate.
E atat de frumos, e greu si minunat in acelasi timp!
La multe luni!
Am copil de 2 ani si 4 luni.
Mai alintat decat pana acum, mai inventiv, foarte vorbaret si potrivitor de cuvinte, inventator de minciuni, glumet, hazliu, mofturos pe masura, cu o ultima jumatate de masea pe cale de aparitie, muscat de tantari, rumenit de soare ca o placinta.
Stie 1001 pozitii de-a sta pe iarba, alte atatea pozitii de a se da pe tobogan, are o mimica bogata, are preferinte vestimenatre si culinare si inca mai are pampersi.
Ma imita, ma stramba, ma trage de manuta, ma imbratiseaza...poti s-o intrebi orice si sigur vei primi un raspuns: corect, inventat, in doi peri sau serios si cu lux de amanunte.
Imi cere sa-i spun o poveste frumoasa inainte de a adormi, apoi alta, si primeste un roman pitoresc despre flora si fauna, imi cere sa-i mangai picioarele ca sa adorma, sau spatele, imi cere sa ma joc cu ea ziua, sa dansam, sa pictam, sa inventam scenarii la casuta ei de jucarie.
Isi santajeaza tatal cu pupici.
E incapatanata ca un catar mic, e incantata de tot ce e nou, e saltareata, miloasa, dragostoasa.
Imi spune uneori te ubesc!
Ne face cafea la bucataria ei de jucarie.
Scrie la tastaura, spala vasele udandu-se toata, uda florile, aranjeaza si rearanjeaza hainutele, il hraneste pe Bobita, cainele blocului, raspunde la telefon si intreaba cine-i acoo, iar seara zice inger, ingerasul meu tinandu-si manutele unite.
Are un simt de organizare si de apartenenta dezvoltat. Mama trebuie sa vorbeasca doar la telefonul ei si tata la al lui, bunica nu are voie sa ia hainele mamei, fiecare sa foloseasca doar ce-i apartine.
Are o colectie de animale, de pitici si de strumfi. Are desene animate. Are papucei de printesa, de munte, de plaja, are tricouri si rochite preferate si nepreferate.
E atat de frumos, e greu si minunat in acelasi timp!
La multe luni!
sâmbătă, 12 iunie 2010
Tedeum
Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
(Cântarea Cântărilor, 2:5)
(Cântarea Cântărilor, 2:5)
Aş vrea o biserică nouă, în aer liber, fără înghesuieli şi bârfe, fără preoţi care vorbesc despre Boc, fără predici învăţate pe de rost şi fara simtire.
Aş vrea o reuninune de duminică în care să-l slăvim pe Dumnezeu, să spunem poezii, copiii noştri să se joace pe lângă noi, undeva într-o pădure răcoroasă.
Aş vrea preoţi care să vorbească cu păsările ca Sf. Francisc, aş vrea oameni zâmbitori, ochi blajini, inimi curate, măcar duminică.
Din când în când aş vrea să simt aripi îngereşti deasupra noastră.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)