la maaasa, va rog!

Zi de sambata la Parava.

Ne-am dus pana la casa unui prieten, undeva la tara. El are o fetita, Raluca.

Azi am gatit cu fetitele din sat.
Am facut mancare, sarmale din pietricele – orez invelite in cateva frunze de papadie si date la cuptor, la foc mic, mic, tort cu 2 bete-lumanari, plus o salata din iarba proaspata si am mancaaaatttt!

Fetitele erau cu gura pana la urechi de bucurie, eu eram trista, stiam ca nu au servit niciodata asa un pranz cu mamele lor, care, saracele, au treaba la tara. In batatura, femeile au treburi serioase de facut, nu de jucat de-a masa imaginara. La tara, copiii cresc singuri, se joaca singuri, nu le sufla nimeni in fund (cum mi-a zis gazda noastra).

Mama Elizei n-are ograda si nici treburi importante. Nu azi.

Am fost bucuroasa ca fetele au ras, au chitcait pe sub musteti cand au baut din sucul meu pus in capacele si au cantat la multi ani unui iepuras care tocmai isi serba ziua si implinea 2 ani.

Cat costa zambetul copiilor? Putin. Foarte putin, nici nu trebuie sa aiba rubrica in bugetul familiei. E ieftin. Il obtii din orice.

p.s.

La poze Eli sta emotionata, ca o babuta care nu stie cum sa-si tina mainile si le asaza in poala, cuminte.