Zi grea. Navetă amarnică şi ceaţă albă şi deasă de parcă venea din altă lume.
Citesc Jurnalul lui Alice Voinescu şi-mi place ce spune şi cum spune: mi-e dor de oameni umanizaţi.
Eliza râde prin casă ca un clopoţel, şi asta mă face să-mi fie bine.
Eliza râde prin casă ca un clopoţel, şi asta mă face să-mi fie bine.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu