morning tea

timp de taclale

Every smile

makes you

a day younger!

Chinesse proverb

din mănuşi fără pereche

şoricei 

de înveselit băieţel

 

până ies toţi dinţii sunt showman mama!

ce am făcut în seara asta

mama - actorii

Eliza  - scena

tata - spectacolul

Andrei - galeria

azi

ai lipit abţibilduri peste tot prin casă, prin papuci, pe uşi, pe scaune, pe căniţa lui Andrei, pe Andrei...

când va creşte el mare, sigur va zâmbi la pozele astea,

când va creşte el mare, aş vrea să te iubească la fel de mult cum te iubeşte acum,

 curios, naiv, inocent, fascinat de tine şi de jocurile tale,

iar eu voi fi fericită 

 la fel cum am fost azi

zoo

 Look at Megan and her sweet little girl!

   

it is still snowing

domestic hibernation

and

 cards for friends

cu tine

Am lăsat copii prin familie şi-am fugit de acasă. Hai, unde vrei să mergi, ce vrei să faci? mi-a spus el ştiind că nu plec nicăieri fără ei, că nu mă îndur, deşi tot eu îi spun că e greu. Când ai o oră, două, fără copii, să poţi face ce vrei, orice, pentru tine, doar pentru sufletul tău...păi...nu ştii ce vrei. Adică de unde să-ncepi şi ce să alegi şi cum să stai fără ei, mititeii.

Mititeii, dar când ajung seara târziu nu prea le mai zici aşa, hai, e timpul tău, fă ce vrei, savurează-l!

Ştiu un loc cu mesteceni, du-mă să fac acolo fotografii, îmi place albul peste alb, e frumos !

Şi-am mers, prin nămeţi, prin sate, până aproape de pădurea mea, cu maşina lăsată la drum, şi hai după mesteceni. Şi hai, dacă ne-ar lăsa şi câinii din livada cu mere, şi ăia de pe la depozitele părăsite. 

Nu-ţi fac nimic, hai, ce Amundsen eşti tu, ia lopata asta în mănă! şi cu tot cu lopată, şi cu tot cu pasiunea mea de fotografii, m-am lăsat învinsă de toate hamhamurile care se auzeau sălbatic în depărtare, am înghiţit în sec, şi-am făcut cale-ntoarsă. 

Nu suntem prin Franţa, e ţara maidanezilor, râdea el de mine, de mine, cea înfocată, îmbujorată, supărată, cu lopata-ntr-o mână, cu aparatul de gât şi cu picioarele jumate în zăpadă.

Uite, fă poze prin sat, opresc pe unde vrei tu! uite copaci cu mere uscate, copaci cu ciori, copaci cu sperietori de ciori, fără ciori, babe, case dărăpănate, garduri ninse!

Cu tine e bine! Nu am nevoie să opreşti prin tot satul să fac eu poze, vreau doar să mergem aşa, cu maşina, să ne cânte Modern Talking, să te-aud cum vorbeşti, despre orice, despre cum sunt câinii din munţi, de la stână, cum trebuie să te fereşti de ei, să stai jos, să nu te mişti, dacă fugi, eşti rupt! păi cum să stau în fund, pe pământ, cu ăia în jurul meu? şi de planurile noastre de viitor, de gps, de casă, planul A, planul B, planul C, stat aici, plecat în altă parte, şi despre noi, mama şi tata, şi despre ei, copiii.

Cu tine e cel mai bine. Chiar dacă vorbim atât de rar, peste capetele lor, printre jucării, printre uşi, de la bucătarie, eu învârtind în oale, tu cu băiatul în braţe, printre apa de la duş când îi spălăm pe amândoi, pe bucăţele, furate, în uşă, când pleci la muncă, sau seara când vii, printre ei, care trag de tine că le e dor de tata. Sau la telefon, tu de pe drumuri, de afară, din zgomot, şi eu dinăuntru, de la ei, din căminul nostru împrăştiat dar cald, alintat. 

Condu, vreau doar să vorbim, despre mare, despre dinţii băiatului, că fata îl spune bine pe S, că ai mâncat în Puşkin ieri când ai fost în Iaşi, şi că studenţii nu mai sunt cum erau cândva studenţii, sunt mai copii şi mai speriaţi decât eram noi, că te simţi bătrân, că ai vrea să faci aiaşiaiaşiaia.

Şi eu te iubesc!

Mai ales când facem ceva nebunesc, când jucăm biliard, cu puştii de 14 ani pe lângă noi, când stăm să fim desenaţi, şi râdem unul de altul, de caricatura noastră, când îmi cumperi ceai aromat şi pastile cu magneziu şi calciu că mă simt obosită. Când mă înţelegi. Când ştii ce vreau şi de ce vreau, ca mentalistul ăla la care ne mai uităm seara pe Discovery.
Şi aşa aş vrea să tot fim, să ne ghicim unul altuia toate cele gândite şi cele negândite. Să ne ajutăm, să ne completăm, să ne adăugăm, să ne alinăm, să ne...

Are you? Are you?

31 ianuarie

Îi place engleza. Ne întreabă tot felul de cuvinte. Le amestecă, le suceşte, le pronunţă stâlcit, furculision, mă strigă prin casă mustăcind: madăr! madăr!

Ea are un beibiboi Andrei, adică mai bratăr!

Ştie destule cuvinte, de pe fişe, de pe la BabyEinstein la care se uită din nou, de pe la desene animate.

 

Afară e tot ger, cartofii ne-au încolţit în cămară, uşa de la balcon s-a blocat de la gheaţă, suntem prizonieri, şi pe la prânz am fost ca plantele într-o seră, cu soarele încălzind prin ferestre, mai gata, gata să ne dea frunzuliţe.

Azi a învăţat cuvinte opuse, open, closed, happy, sad...şi şi-a întrebat fratele pe la prânz, 

Andrei, HEPPI? HEPPI?, 

iar el strâmba din nas la ea.

Apoi a desenat nişte balerine, colegele ei de la balet, şi am făcut plajă la calorifer, pe patul mare, cu ochelarii pe nas, claiepestegrămadă, ea peste mine, el peste mine, eu lângă ei, şi ne-am simţit unul pe altul, una pe alta, şi-am povestit cum o să mergem noi la mare şi la munte şi peste tot, peste tot, numai să vină primăvara aia odată.

Dacă veniţi şi mă întrebaţi: 

Madăr, ar iu hepi? ar iu? ar iu?

o să vă spun:

Daşidaşidaşida!

La Miami, please!

28 ianuarie

Azi ne-am gospodărit. Împreună. El a făcut unele şi eu altele, şi ei altele, şi-apoi mi-a zis pe la sfârşitul zilei: hai c-a mers bine azi, femeie! femeie rostit apăsat, biblic, vechitestamentar! ca partener de Viaţă, am făcut o echipă bună, nu? Şi mie îmi place când îmi spune aşa, mai ales când sunt supărată, indecisă, îmi spune: grăieşte, femeie, ce ai pe suflet? dulce, cu glumă în glas, şi imediat trece catârul din mine.

Ne-a prins prânzul pe la cumpărături, că nu mai aveam nicideunelenicidealtele, şi-am decis uite-aşa, în timp ce ei doi se moftureau pe bancheta din spate, şi afară era ger, am decis că am vrea o lejeritate şi o uşurătate a vieţii, să mâncăm salate, să luăm muuulte fructe şi legume, să-i lăsăm să se mofturească dacă aşa vor, să dăm CC Catch mai tare, să privim marea de nori de pe geam, să respirăm. 

Şi dacă nu i-am avea, după un timp o să ne fie dor de ei, i-am spus uitându-mă în spate fără mânie. Dacă am merge într-o vacanţă, n-am putea s-o trăim... 

Ei nu? Să mergem noi şi apoi mai vedem. 

Printre cele necesare, au ajuns în căruţ şi pijamale albastre pentru Eliza, şi-un odorant de cameră, RelaxingZen, pe care l-am pus la intrare, pe cuier. Acasă am stat cu rândul cu ei, încât după un timp, am decis să stau doar în hol, lângă cuier, acolo era cel mai bine din toată casa.

Ea a vorbit cu mine de toate, a zis că suntem cele mai bune prietene, aşa de bune încât paharul ei e prieten cu paharul meu.

Când au adormit, i-am privit, şi ne-am zis că vacanţa poate să mai aştepte un timp, acum suntem ocupaţi, şi ne-am dat seama că dacă reuşim să vorbim cu ei blând, delicat, parcă şi ei sunt mai buni, aşa ca plantele din experimentul cu muzica. Dacă plantele asculatu muzică rock, tare, ţipată, creşteau mai încet, se ofileau, iar dacă li se punea muzică clasică le creşteau frunzele mari, chiar ajungeau să se încolăcească în jurul difuzoarelor. 

Azi am fost părinţi difuzoare, pe andante şi pianissimo, şi totul a fost foarte bine pentru toţi. Chiar funcţionează!

Şi se pot lega şi prietenii pe viaţă.

Aşa ca între paharul mamă capuccino şi păhărelul fetiţă cu suc de portocale.

sun catching

27 ianuarie

Soare prin geamuri. 

La televizor ştiri despre oameni înzăpeziţi, un bebeluş de 7 luni, aproape cât Andrei, este salvat cu elicopterul. Elizei nu-i place frigul, nici mie. Aşteaptă o primăvară frumoasă, o să te duc la pădure, Andrei, da` să-ţi pui papucei în picioare!

Am făcut cercuri colorate de pus la geam.

La prânz, bălăceală, piele albă, micuţă, cu miros de biscuiţi şi lapte. Tchaikovsky For Tea Time. Relaxare. Eliza îi face masaj, iar el toarce ca motanul alb de pe geam. Îi iubesc, mă încarc de bunătatea lor, nu îndrăznesc să fiu altfel, să fiu rea şi posacă, aşa cum sunt oamenii mari, ei mă vor de-a lor, bună, caldă. Uneori reuşesc, ca azi, alteori port masca aia de mamă furioasă şi neînţelegătoare. 

Ea a trăncănit de toate, despre toate, iar el o soarbe din ochi mereu. Vezi, Andrei, acum lumina e mai frumoasă prin rotundurile ălea, îţi plac?

Aşa să-mi rămâi, draga mea, un rotund colorat şi vesel, să treacă lumina prin tine, să luminezi în jur numai culoare şi cald.

 Aşa cum ai fost azi!

Să nu te schimbi!