zile de primăvară

 

 să ne bucurăm de toate! acum și aici!

Earth Hour

Ei îi place cel mai mult Venus, e luminoasă, aşa se vede şi Pământul de sus, din cer, ca o steluţă, nu?

- Ţie ce planetă îţi place, tata?

- Mie Marte!

- Dar ţie, mama?

- Mie îmi plac ălea 3 steluţe de acolo, din Centura lui Orion, îmi plac de când eram eu mică, le vezi?

Ne-am jucat. Cu lumini colorate, cerc, şirag, drum, licurici.

Luna printre copaci. Jumătate. Pe jumătate de Lună bate soarele, e zi acolo, pe cealaltă jumătate e noapte, aşa e şi pe Pământ. Şi vorbeşte, vorbeşte despre cer, dragostea ei.

Andrei e fascinat de lumini, se uită şi spre cer, unde-i arată Eliza stelele, dar nu cred că vede până acolo sus.

Eu am scris iniţialele noastre, ea a făcut un cerc magic în care ne-am băgat cu toţii, să fim la adăpost, iar el a făcut un infinit luminos, ca dragostea noastră, să nu se termine niciodată.

fă ceva simplu

orice îţi face plăcere,

ceva

care să te facă bucuros!

love the others

and

love yourself!

magic forest

pădurile fermecate chiar există. atât de aproape de noi.

luminiş alb, argintiu, legănat printr-un martie aproape sfârşit.

căldură de întins printre frunze.

 miros de lemn, de sevă, pământ, scoarţă înaltă spre înalt.

fetiţă driadă. ascunziş de păsări. ascunziş de copii.

primăvară pe sub toamnă. alb şi verde crud iscându-se printre frunzele grele. reavăn, mustind de viaţă. firicele firave abia apărute în soare. ce sevă au!? ce poftă de viaţă de reuşesc să străbată printre toate frunzele afară!

 şi căprioare. libere, alergând prin pădurea lor.

magica.

pădurile magice chiar există!
a fost ca o bunăvestire peste tot.

quotes about loving the spring

Venus şi Jupiter

atât de frumoase

dacă ne mutăm la casă ne luăm un telescop

echinocţiul de primăvară

" O, tu, suflet, să-ţi închipui munţi de aur la picioare,

să-ţi închipui că livada fericii ţi-i în floare!"

Omar Khayyam

din nou şi din nou

Seara trecută în spital, trebuie să vă punem o perfuzie, sunteţi dezhidratată, aţi avut o criză de bilă , gata, ajunge cu voma de aproape 3 ore, rămâneţi la noi în noaptea asta,

nu pot! m-aşteaptă copiii şi cel mic nu adoarme fără sân, trebuie să mă duc! i-am lăsat plângând în cor.

Eliza e la Iaşi, am dus-o ieri, am lăsat-o în lumea bunicilor, fugărind motanii şi îndopând curcile cu pufuleţi. A plâns când am plecat cu maşina de la poartă, dar îi va fi bine acolo, măcar pentru un timp, să mă refac. Am venit la Bacău doar cu Andrei.

Drumuri cu soare, clişeic de prins între mâini, de mângâit. Dragul meu, aşteptat toată iarna. Portocaliu rostogol peste negru. Insule de alb aproape topit, franjuri sclipind, licurind. Plopi de-a stânga, de-a dreapta. Suiş, coborâş. Bălţi pline cu păsări tăciune, ocol peste păpuriş, ocol peste case, de deasupra e mai frumos cred. 

De azi aş vrea să mă simt bine, să înceapă o nouă viaţă!
Din nou şi nou şi din nou!
 De făcut 1000 de lucuri frumoase şi alte 1000 de lucruri frumoase.
Le vreau, le doresc, aşa cum am vrut poza asta cu soarele cuprins între mâini. Aşa cum vreau altele şi altele. De trăit!

 

jump around!

despre Eliza: a plantat levănţică în cofraje de ouă, se uită din cinci în cinci minute să vadă dacă au înflorit

despre Andrei: vrea să tragă de toate şi să atingă totul, cu degetul arătător întins, aşa merge mereu prin casă, de parcă-i Adam-ul lui Michelangelo

despre el: şi-a îngrijit maşina, spălat, înmatriculat, pus huse, şi altele, şi asta l-a făcut mulţumit

ieri prin librărie, într-o carte despre cum sunt oamenii fericiţi, se vorbea de tehnica happiness-kindness, prin care te aşezi cuminţel, relaxat şi te gândeşti la o persoană dragă, dragă, la chipul ei, la glasul ei, la bunătatea ei, şi atunci se întâmplă ceva înăuntrul tău, ca o liniştire, ca un zen moment, adică devii fericit.

dacă închid ochii şi mă gândesc la ei, alb-negru, aşa cum au fost azi, simt, 

simt cum nu mai vreau altă fericire. 

şi mi-e bine.

aseară, un documentar despre un trib de pigmei, mici, burtoşi, cu sânii până la genunchi, dar veseli. după fiecare vânătoare dansau, după fiecare cules, cântau. în fiecare seară ei erau fericiţi şi ţopăiau ritualic în jurul focului. nu aveau nevoie de multe. în neştiinţa lor erau bucuroşi. 

noi de ce n-am putea fi? poate că avem atâtea care vin năvală? shopping, supermarket, reclame, netimp pentru toate, îmulzeală, presiune, stress, apăsare.

când e atât de simplu.

jump, jump, jump! 

and be happy! 

să scrie cercetătoarea aia în cartea ei despre oamenii fericiţi. fericirea stă în lucrurile atât de mici şi de simple!

fericirea e atunci când ţopăi pe-un câmp ca pigmeii.

chiar dacă vânătoarea ta n-a ţinut 2 ore până ai afumat gaura unui şobolan ca să-l prinzi,

 şi ai luat repede, în 3 minute un curcan gata tăiat, ambalat, 

important e ce vine pe urmă, dansul de bucurie că ai reuşit, că ai mâncare, că eşti sănătos, că trăieşti într-un trib, că exişti.