vineri, 23 decembrie 2011
miercuri, 21 decembrie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Clopote de sticlă
duminică, 6 martie 2011
Vrem cărţi
joi, 6 ianuarie 2011
duminică, 28 noiembrie 2010
duminică, 1 august 2010
Posibilităţi
luni, 24 mai 2010
Cata dragoste primesti
Lipsa dragostei dintre parinti si copii duce la vieti pline de cruzime.
Incestul, pedeapsa, necomunicarea, violenta duce la fascism, nazism sau alta forma dictatoriala, extremista.
Filmul e alb-negru. Alb pe deasupra, inocent, nepatat (scenele de iarna sunt adevarate ilustrate) si negru pe dinauntru, e o lume severa care nu cunoaste iubirea.
Filmul nu are coloana sonora, dar trebuie ascultata muzica frunzelor care fosnesc in vant.
O societate in care violenta naste violenta, iar lipsa iubirii prevestete lipsa pacii si inceputul razboaielor.
duminică, 25 aprilie 2010
Pianul
Unul dintre filmele mele preferate!
O femeie se lasa iubita daca iubesti si pasiunile ei !
Scene de pus in colectia vizuala: Ada cantand la pian pe o plaja pustie din Noua Zeelanda si fiica ei dansand si facand pe nisip desene din scoici.
Coloana sonora si-a meritat Oscarul
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Cand afara ploua
te uiti la fime...
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Inventar
Un film cu o regie delicata si realista prin care prezinta drama unei casatorii. Actorii din Titanic joaca aici mai cu stil si mai cu nerv. Sunt multe adevaruri frumoase ascunse prin cotloanele filmului sub forma unor replici moralizatoare (pentru cine se lasa impresioant de vorbe intelepte, mai ales cele iesite din gura celui nebun).
Am savurat poezia pe care o spune DiCaprio, fumand boem din tigara si cu muzica de jazz pe fundal.
Knowing what you`ve got,
Knowing what you need,
Knowing what you can do without,
That`s Inventory Control
Sã stii ce ai,
sã stii de ce ai nevoie,
sã stii de ce te poti lipsi,
acesta este
"Controlul Inventarului".
vineri, 12 martie 2010
Wonderland
6 lucruri imposibile la care sa te gandesti inainte de micul dejun
la cate cuvinte cu M stii: marinimie, miracole, magie, MULTETE
la cum e sa fii pe palaria lui Jonny Deep (Palarierul Nebun) si el sa-ti spuna povesti
la cat de frumos e sa-ti bei ceaiul “imaginar” cu prietenii si sa barfesti autoritatea nesuferita
la faptul ca daca visezi prea mult si esti dus cu pluta inseamna ca esti un om bun
la cum ar arata wonderlandul meu daca as cadea intr-o gaura de iepure???
la cum e sa traiesti in tinutul Reginei Albe cu pomii mereu infloriti
Da, am vazut Alice in Wonderland, regizat de Tim Burton.
Pentru a spori box-officeul ca am descarcat de multe ori filme de pe torenti, pentru atmosfera unui film la cinematograf, bineinteles...si pentru ca acum 2 ani nasterea Elizei m-a prins citind Alice in Tara Minunilor.
Nu fac o recenzie a filmului, sunt destule pe siteurile de specialitate, nu vorbesc nici despre Jonny Deep care joaca minunat, nici despre regizor si alte filme de-ale sale.
Povestea lui Alice e alta, acum e o tanara care simte presiunea celor din jur si fuge in Underland (Wonderland), la fel cum o facea si in copilarie. Filmul e despre cautarea identitatii unei fete, gasirea acelei masuri perfecte pentru a te potrivi contextului lumesc, nici prea mica, nici prea mare, acel the right size care te ajuta sa te regasesti si sa-i regaseti pe cei din jur. Transformarea ei din nu e Alice…in aproape Alice si apoi…in Alice - campioana.
Nebunia si imaginatia, ilogica, prietenia si curajul ca supravietuire a sufletelor nobile si bune.
Imaginile sunt foarte frumoase, era pacat sa nu fie ecranizarea 3d. As fi vrut ca ceremonialul ceaiului sa nu fie atat de rapid prezentat…si nici dansul palarierului despre care se facea mult tam-tam, mi s-a parut pe alocuri ca s-a cam grabit Tim Burton. Filmul m-a captivat, nu am zburat prin padurile Pandorei (Avatar), recunosc, dar am savurat metaforele si simbolurile.
In sala erau si copii. Abia astept anii in care voi merge la filme cu Eliza si apoi vom discuta despre ele.
miercuri, 17 februarie 2010
seri de iarna cu ceai si filme
Si cum in seara de sf. Valentin nu am fost amorezati, nici pusi pe gesturi amoroase de dragul sarbatorii...m-am uitat la film. Singura. Nu ma uit singura la filme. Rareori. Am stat 2 ore cu ceai si cu The Bridges of Madison County.
Strainul care vine in viata femeii. A tututor femeilor. O italianca ( Meryl Streep) casatorita in America, are 2 copii, un sot linistit, cuminte, de casa, muncitor, ingrijit, intalneste alt barbat, acel strain misterios care are ceea ce nu au sotii, gandeste si se poarta cum nu se poarta sotii. El e fotograf, calatoreste, miroase a aventura, a praf si a transpiratie, povesteste despre lumea larga prin care-a colindat, stie poezii, o ajuta la spalat vasele, glumeste, fumeaza, si i se pare viata o poveste mare si minunata vazuta prin obiectivul aparatului sau.
Traiesc o poveste de dragoste. El se opreste din drumul lui pentru ea, ea nu are curajul de a-si parasi familia si viata linistita, liniara, monotona dar tihnita pe care o are la ferma. Femeia are spirit cald, temperamental de italianca, asculta muzica si umbla cu picioarele goale. El este tipul american, care strabate statul singur in masina sa de teren prafuita. Cele 4 zile pe care le traiesc impreuna ii marcheaza pe amandoi, realizand ca abia atunci au trait dragostea suprema si ca restul este doar o acomodare. Mi-au placut doua replici. Cea a sotului ei pe patul de moarte: Stiu ca ai avut multe visuri, imi pare rau ca nu te-am ajutat sa ti le indeplinesti! Si cea a fotografului: Avem multe visuri. Chiar daca nu ni se indeplinesc frumos este ca le-am putut avea.
Important este sa-ti gasesti linistea si acel sentiment ca acolo trebuie sa fii cu tot sufletul, indiferent ce alegeri faci in viata.
Un film ce merita vazut, revazut !
joi, 4 februarie 2010
Primul scâncet
