De zi cu zi

Am o listă întregă de făcut, toate aşteaptă cuminţi lângă mine, doar, doar m-oi apuca de ele. Aştept să treacă zilele de recuperare, că de făcut, le-aş face eu pe toate chiar acum, imediat, dar trebuie să aştept liniştită să se termine tratamentul.

În capul listei e Eliza şi Lucian, aş vrea să fiu cu ei ca înainte, parcă-s dată puţin la o parte din ritmul familiei, şi doar îi privesc şi aştept să funcţionez mai bine. Timpul cu ei e cel mai important, parcă toate trec prea repede pe lângă mine şi mi se face frică.

Să mergem în Neamţ, să vedem zimbrii şi mănăstirile, să mă văd cu fratele meu care vine în ţară, să ieşim în parc pentru câteva ture cu gura până la urechi prin tobogane, să mergem la ţară, să vedem puii ăia galbeni care mişună prin ogradă, şi cu care se laudă bunica, să-mi văd straturile de căpşuni, să...

Azi ne-am plimbat prin ploaie, fiecare cu umbrela ei. Copacii de castan au înflorit. Melcii ieşeau prin bălţi. Un soare apărea din când în când printre nori.

Toate sunt minunate! E păcat să le pierzi, să nu le trăieşti...