Mi-e dragă pictura lui Grigorescu de la Agapia. De câte ori merg acolo, nu mă mai satur s-o privesc. Pentru că toate chipurile de sfinţi au fost pictate după chipurile de săteni din Agapia, pentru că icoana Maicii Domnului e după asemănarea unei ţărance din Filioara, cu pruncul în braţe. Sunt calde şi blânde.
Mereu mă mir cât de mult seamănă cerurile din spatele sfinţilor şi al îngerilor cu marile ceruri de deasupra, cu nebuloasele şi galaxiile din univers, aceleaşi culori, aceeaşi atmosferă şi lumină.
Parcă e un fel de Hubble sfânt, prin care nu te mai saturi să priveşti.
E linişte şi sfinţenie la Agapia!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu