Te emoţionezi de Crăciunuri tradiţionale, cu oameni, prieteni, mese alese, cadouri, gălăgie, dar mai ales atunci când sunt ale tale, intime, ai tăi, momente, bucăţi de suflet, cunoscut, împărtăşit, ascultat, simţit laolaltă...
Zilele de Crăciun au fost calde şi blânde, leneş deşirate din toată zarva de peste an, ca o regăsire a ta, a celor din jur...
într-o casă păzită de mâţe, nenumăratele, şi câni albi, învârtitori a bucurie pe lângă tine, fugăritori de fetiţe plângăcioase, lumină caldă, brad uriaş, porc la proţap, cu măr în gură, mâncare, deliciu festin, ales, acrişor, aromat, dulce, vin de plimbat prin gură, de ghicit ce fel de soi, playlist colindat liniştit, copiii mici la laptop de jucărie, cei mari, cu laptop adevărat,
Andrei cuminte, răsfăţat cu pernă masaj, culori, amintiri de demult, jocuri colorate cu pătrăţele mici micuţe, de simţit zen după aia, vorbe, vorbe, despre maşini, şi chitară, pictură, şi matematică, şi vocea României, şi locul de muncă, copiii, greul, uşorul, frumosul, toate amestecate, de la mine, la ei, la noi, de zâmbit, povestit, imaginat, toate înăuntru şi împreună într-o amiază liniştită de iarnă.
cu poze câteva, clicuite repede, pe furiş, de râs cei bătrăni de mine, că parcă-s reporter, de prins în vraja zilei şi aruncat aparatul cât colo, pentru alte dăţi,
şi cu amintiri rămase doar aşa, într-un gând, într-un suflet...
