in tara pasarilor

Seara pe lac, inusle de mesteceni, papuris, familii de pasari,
 pescarusi, firimituri prin buzunare pentru rate leganate.
Lumina calda, miros de apa, de inserare.

Hai sa exploram insula, e ca o aventura, nu, tata?

Andrei incantat de apa, de iarba, de pasari.
Melci dungati si mai mici si mai mari, culesi de ea,
vezi, Andrei, aici e o comoara!
 Si pietre albe, bucati de lemn, pirat multumit cu o lada de maruntisuri, comoara ei pe care mi-a dat-o mie sa am grija de ea.

Concurs de aruncat pietre in Bistrita, tata arunca cel mai departe, poate pana pe malul celalalt, pana in alta tara!

Aer. Noi patru. Pasari peste tot. Adunate la intalnirea de seara.

Croncanit. Galagios, repetat, ca un refren, spre leganare.
Mi-e bine.

 Replica dintr-un film:

fa ceva nebunesc acum si aici, viata nu e doar o inlantuire de zile de joi!

 Luna intr-o parte, peste stufaris, scaldata in apa dupa fazanul ala gras si prietenos.

 Soare mare de cealalta parte.

Iar noi in mijloc, aici pe Pamant, pe un dig,
 vant cald de aprilie si ei inaintea mea.

 Familia mea, prietenii mei dragi!

brăţări

suntem prietene

8 lei

25 ianuarie

Dimineaţă, televizorul aprins. Undeva prin Thailanda, pe un munte, un Buddha comercial. Buddha tonomat. Dacă bagi o monedă în corpul înţeleptului, acesta îţi selectează o maximă potrivită doar ţie, în funcţie de cum a căzut banul în maşinăria sfântă.

Azi am fost cu amândoi acasă că ea nu mai vrea deloc la grădiniţă. Am făcut de toate, chiar de toate, jucat, înşirat, râs, lovit Andrei, plâns, făcut mâncare, mâncat, strâns, baie lui, el adormit, ea nu şi nu, enervat, îmbrăcat ea, îmbrăcat el, îmbrăcat eu, dus balet şi dus la medicul de familie pentru vaccinul lui de 6 luni. Cu eterna şi fascinanta atenţie, o ciocolată, o cafea, cevadegenu`, că aşa au fost învăţate madamele, ca să nu facă injecţia chiar vorbind la telefon sau uitându-se pe geam, eu nu-i duc nimic, mi-am zis înciudată, să le ajungă asigurarea! ai curaj să nu cumperi o cutie de bomboane? gândeşte-te că asta o va simţi băiatul pe pielea lui, că el primeşte azi 2 injecţii! a râs el.

A fost o zi grea, lungă, cu ninsoare denusemaioprea, cu stat în casă, cu pregătit, strâns, şi cât ne-am învârtit  pe aici a fost iar ca la-nceput, adică împrăştiate şi amestecate, cu ei peste mine, el plângăcios de 2 dinţi de sus, ea nervoasă că n-o las să se ducă la Iaşi, la bunici să se dea cu sania...şi din alte câteva motive inventate.

Ha, na, să-mi zică şi mie marele Buddha, dacă-i bag o fisă, ce sfat îmi va da?

Aha, să iau poziţie de lotus în mijlocul lor, uşor timidă, cu privirea în jos şi zâmbet finuţ, reţinut? 

Mulţumesc, o să încerc, înţeleptule!

Ce poate fi mai rău de atât? În cele din urmă, dacă-şi vor vedea mama aşa, vor adormi într-un final, nu?

Azi ne-am jucat de-a prinţesele, am făcut un carnaval la palatul nostru de la apartamentul 5.
  Cum vrei să te cheme? îmi zice ea, Păiiii, Cenusăreasa, bâjbâi eu, Nuuu, nu se poate, că e luat!, Belle! Nici ăsta, e luat şi ăsta de prinţesa din Frumoasa şi Bestia. Atunci...şi caută repede pe net nume de prinţese, am găsit un generator de astfel de nume, de savurat, dulci, gen, Liuliuca, Sefora, Alişia, cam aşa ne-a chemat pe noi, pe la ora 11, cât Andrei dormea.

Cât a costat fericirea ei de azi? 

8 lei!

 O mască luată sâmbătă de la Slănic.

Şi fericirea lui Andrei?...Tot cam 8 lei. O ciocolată amăruie!

Halloweenul lor

Am pictat dovleci pentru copiii cu Sindromul Down. Sunt mulţi în Bacău şi au strâns câţiva bănuţi.

Apoi am luat unul acasă şi l-am aprins la geam, am spus poveşti, ca şi anul trecut

Andrei a fost numai luminiţe în ochi.

paint my world!

Pictura este doar un alt fel de a ţine un jurnal

Picasso

seri colorate

I just love you!

din mesteacănul nostru

am luat frunze

de agăţat,

de înşirat,

de piuit...

Indoor Sport

La grupa mijlocie, ora de sport se face înăuntru, păcat de toamna asta frumoasă, cu soare blând şi foşnet.

 Aş scoate toţi copilaşii pe dealuri, să facem acolo o horă, să culegem măceşe, roşu de făcut colier, să ne rostogolim, să ne ascundem printre copaci, să ridicăm sus, sus un zmeu uriaş...să...,

dar n-am cum,

când plecăm spre pădure, văd cum unii copii rămân în faţa blocului plictisiţi, obsiţi, prea posaci pentru vârsta lor, i-aş sui în maşina noastră şi să mergem la un lac, într-o poiană, oriunde...

Sunt seri arămii de septembrie, păcat să se piardă...

E atâta viaţă şi frumos peste tot, că nu e bine să fii singur, ca o umbră uitată.
Să te aduni, să te întâlneşti, să te întregeşti, ca o familie, ca o prietenie, ca o entitate împreunăpetrecătoare a zilelor.

Rost(ogol)

de castane,

gândăcei cu desene,

frunze-fluturi galbeni, zburători şi sfârşit de răpciune, cald, fără ploi, dar c-o tuse uşoară de ied cucuiat, alintat.

 Împărţiri, adunări, aşezări de conuri, mirosuri de galben uscat, arămiu lucios, ieşit din găoace.

E-o toamnă frumoasă şi lungă, iar între noi...inimi din frunze şi joacă.

Omizi pe asfalt, câmpuri de flori de castan. Simetric, aliniat, şerpuit, spiralat de mânuţe mici şi vesele.

Pui mic, mult iubit, cu somn de amiază.

  Iubesc tot ce avem...
şi mai presus,

că ne avem...!