la cort

  La cort viața e simplă. Se pictează fluturi, se mănâncă cireșe, mama îți citește povești, te poți scrie pe picioare cu pixul roșu, te poți cățăra pe rădăcini de copaci, poți face orice, orice: prăjești pâine, alergi după bumerangul aruncat de tatazmeu, numeri furnici, te bălăcești în apă ca purceii, prinzi mormoloci, te rostogolești prin iarbă, culegi flori mov de prințesa Sofia, ba stai și-n pielea goală, goală.

și e bine!

amiaza unor copii

care se cred indieni sau zâne de vânt cu baghete din ramuri de plop

 

care își fac un zmeu-paraleu pe care să urce călare s-ajungă la nori

 

 

 care se joacă blând cu pui rotunzi de castane, cu bețe, cu flori,

într-o amiază a lor, a copiilor,
o amiază care a rămas pe o bancă, sub castanii bătrâni,

și în inima mea

Pluri(inter)disciplinaritate

Ei sunt cercetași care iubesc natura, Pământul și viața 

 gimnastica pe copaci și arhitectura tradițională, frățească, jos e grajd, sus garaj...

 botanica, biologia, tot ce foșnește și are ochișori, piciorușe, antene, spre teama mea,

 

 muzica, mai ales cea cu ecou, în gura mare,
pictura, pe copaci, semne de orientare turistică pentru căprioare...

 gastronomia, friptul bezelelor, pentru că așa a văzut ea la Winny de Pluș,

  teatru de umbre pentru mama, ca într-o mare albastră,
 ca la o ecografie de feți logofeți într-un uter mai mare al copilăriei,

 

 și zoologia, cu miel de câteva ore, mirosind a lână și-a lapte, care abia stă în picioare
și nu știe să behăie

 

o zi de școală afară, homeschoolingul meu pentru ei, să se îmbogățească și să cunoască tot ce-i în jur, să atingă, să compare, să simtă mirosuri, sunete, să întoarcă pe toate părțile viața asta frumoasă și atât de repede trecătoare...