The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

duminică, 31 octombrie 2010

Am spus poveşti

la gura bostăneilor.

Elizei i-a plăcut.

Nu ştie de Halloween, nici de sărbătoarea tuturor sfinţilor.

Ea a simţit că e un teatru de păpuşi frumos, cu recuzită şi personaje cu luminiţe în căsuţe.



La cules



de culori!

Un Dumnezeu bun încă ne ocroteşte.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Dacă e toamnă,

toamnă să fie!


















Cu lumină blândă, miros de frunze, ecouri prin pădure, soare agăţat prin copaci, funigei şi cer curat.




Bulină

Joaca ei preferată, eu îi tai formele din hârtie glasată, ea le lipeşte pe foaie, după cum doreşte.
Aseară spuneam poveşti cu motani. Domnul Bulină e un motan politicos, i-a cerut Elizei şi-o pălărie. Mergea în oraş, avea o întâlnire importantă.




joi, 28 octombrie 2010

Disco

Am dansat toţi trei de ne-am prăpădit de voie bună.
Ba cu Ghiţă, ba cu BZN, ba cu Hora-n poieniţă.
Trebuie să ne luăm un stroboscop.
Neapărat.

miercuri, 27 octombrie 2010

Când tata se joacă

- Ce să mai împărţim noi de la Eliza?
- Prinţule, eu zic să împărţim şi obrajii, unul să fie al tău şi unul să fie al meu!
- Da, da, prinţeso, haide s-o strigăm!
- Elizaaa, Elizaaa!


 Şi fiecare faţă regească pupă câte un obrăjor de fetiţă bucuroasă.




Cu Dumitriţa la plimbare

Ne punem mănuşi (preferatele ei), luăm umbrela şi ieşim la cules de frunze. Cu Dumitriţa cea pistruiată.
Apoi lipim frunzele ca să vină mai uşor somnul de prânz.












marți, 26 octombrie 2010

Undeva, într-o pădure







Ce bine e să fii mamă copil şi să zburzi prin păduri alături de fetiţele tale!
 Aşa le-am întâlnit pe Andreea, Sofia şi Francesca.
Mulţumim de găzduirea caldă, cu miros de sărmăluţe şi de tartă cu brânză.


p.s. Eliza e model de sociabilitate maximă. A se vedea ultima foto.

luni, 25 octombrie 2010

În Bucovina (sfârşitul lui octombrie)

Am avut zile cu aer călduţ, de toamnă, cu soare rotund şi mângâietor, într-un colţ al cerului, cu dealuri pictate în galben-ruginiu, ca un sobor de veşminte evlavioase.
Seara, pe sub geamul pensiunii treceau trop, trop, căluţii spre casă. În faţa lor creştea o lună mare, galbenă, cu nimb sfânt în jurul ei.
Obcinile ne-au legănat dulce şi-am respirat aer mănăstiresc, cu miros de cădelniţă şi de trandafiri amorţiţi de brumă.
Ne-au întâmpinat mâţe bisericoase, alintate şi încovoiate, măicuţe cu buzunare largi, pline de caramele, picturi mari şi clopote de toamnă.
Zâmbete, oameni îmbrăcaţi în portul bucovinean, oiţe, păduri, case frumoase, livezi cu mere roşii şi zemoase, agăţate pe crengile deja uscate.
Am intrat în mina de la Cacica, sub pământ şi-am cântat hai-ho, hai-ho, ca piticii. Munţii Rodnei aveau căciuli groase de zăpadă, iar Pietrele Domnei se vedeau în depărtare.
Voroneţul era mai albastru, parcă, Humorul mai intim şi melodios, cu dulci cântări de maici, Suceviţa, dragostea mea, e mare, aerisită şi curată, cu scara cea roşie a virtuţilor mergătoare spre rai, Moldoviţa mirositoare a mir, Arbore părăsită, dar cu bănci odihnitoare, iar Putna măreaţă şi voievodală.
Am numărat vaci lăptoase, pisici blânde, castane şi nori şi ne-am hotărât să mai mergem acolo, poate la Brodina, unde-i cea mai sălbatică şi mai frumoasă privelişte.
   
p.s. Fotografii n-am putut face după pofta ce-am poftit-o, am avut de urmărit ieduţ curios şi neastâmpărat.
   













































duminică, 17 octombrie 2010

Se întâmplă (toamna)

Ţârâit de ploaie ţâr, ţăr, peste papucei şi peste frunze colorate, întreceri de melci alpinişti pe copaci înalţi, marş de frunze care pornesc spre o cofetărie, ţopăială din ghetuţe albe, ochişori cuminţi care se fac verzi de la cerul uşor întunecat şi fără soare, mânuţe îndesate prin buzunare şi ciocănit în scorburi ca să scoatem un spiriduş afară.


joi, 14 octombrie 2010

Inventar de brumărel

Are bască de toamnă, rotunjită în vârful capului şi c-un nasture verde, agăţat într-o parte, ca design autumnal.
Pe sub bască are ochişori curioşi, plete firave, bălaie şi gură mică, ţuguiată melodios cu pu, pu, pu!


Când desenăm mă întreabă ce culoare îmi place. De-mi place verde, mă întreabă dacă verde închis sau verdele deschis, apoi mă iscodeşte ce desenez cu el.


Dacă desenez un castel, vrea să ştie cine stă acolo...şi ce face...şi cum o cheamă...şi vorbeştee până ne uită orele şi suntem încă treze spre miezul nopţii. 


Are şi fular de toamnă, împletit repede, repede şi pus spre apreciere în faţa oglinzilor.


Are multă alintătură şi multe replici noi.
Şi mai are 2 ani şi 8 luni fix.

marți, 12 octombrie 2010

Azi

Aş vrea să ne dăm într-un leagăn, să ajungem până la cer, să avem părul în două codiţe, să avem nume ruseşti şi să râdem de forma norilor şi a frunzelor care cad.

duminică, 10 octombrie 2010

Aş vrea o librărie

De când a venit toamna, caut cu Eliza prin librării cărţi despre toamnă. Cu ilustraţii frumoase. Nu am găsit nimic. Nici arici zgribuliţi de frig, nici copaci care se apleacă şi vorbesc, nici frunze care călătoresc spre alte ţări...nicio poveste minunată despre toamnă.
Aş fi vrut un colţ într-o librărie, unde să miroasă a castane şi a ceai din fructe abia uscate, unde să te afunzi într-un scaun şi să răsfoieşţi pagini galben-aurite despre gândăcei şi melci, despre recoltă, coşuri cu fructe sau păduri portocalii prin care se plimbă spiriduşii toamnei.


Trebuie să ne luăm concediu şi să fugim la Coşnea. Acolo o să scriem o carte cu poveşti!

Şi o să ne jucăm cu frunzele, uite-aşa!






sâmbătă, 9 octombrie 2010

Tărtăcuţe răcite





- Vezi, usuieţuie, pouă afaiă! Toboianele sunt ude!






 Ca să facem faţă răcelii am făcut feţe. Din tărtăcuţe şi alte materiale. Eliza a fost încântată, zicea că sunt:

 o mamă, un tată şi un copil.






Când se usucă şi încep să zornăie seminţele dinăuntru, le punem câte un băţ şi le facem maracas.