The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

joi, 31 mai 2012

doar o frântură

Despre Andrei m-am apucat să scriu într-un album albastru, aș fi vrut să-l găsească peste ani și ani, ca-n filme, undeva într-o ladă din pod, și să se trântească pe pat să-l citească, imaginându-și un timp cu el mic și sora lui mică, deslușind dincolo de cuvintele mele, dragostea mea...dar nu m-am ținut de cuvânt (album), și-mi pare rău, au rămas doar primele luni, primele 3, cu brățările noastre din spital lipte pe cartonul de început, și câteva pagini: cum dormea într-un coșuleț și mirosea a cozonac, cum gângurea la sân ca un măgăruș iho, iho, iar Eliza râdea de el, că era gras de-i spuneam Akebono, că i-am împletit, împletucit o vestă albastră, că l-am botezat pe 8 septembrie, de Sf. Maria, și preotul era deja aghezmuit și pus pe șotii, că a râs cu glas tare la 3 luni...și alte micimicuțe respirații de bebeluș învârtecuș în inima mea bucuroasă că are un fiu.
Acuși are 11 luni, 11, cifră dreaptă, verticală, de ridicat în două piciorușe, hopa sus, iar mama și tata stau cu mâinile întinse cerc împrejurul lui, hai la tata! îi spun, hai, curaj, unu-doi! să meargă singur, protejat într-un perimetru de dragoste. Și el stă în mijlocul camerei, cu degețelele răsfirate în covorul lățos, cu mâinile înainte gângurind a încredere: ai-a-teatea!

Andrei e dulcemămos până la plâns de sare cămeșa de pe dânsul ca o fată mare când nu mă vede, alăptat-atașat-alintat, nu că așa este trendul, ci că așa ne e firea, natura, inimile noastre la unison, de dulce mângâiere, eu îl alint pe el, și el pe mine, șirag rotund de vorbulițe gângurițe.
Le știe pe toate și se pare că s-a prins cum se învârte lumea din jurul lui, lumea celor mari, lumea Elizei în care nu prea are voie, de-am ajuns să-l numim nu Andrei, ci NUNUNU!, adică, nu, nu ai voie acolo, la jucăriile ei, nu, nu la masa ei de joacă, haide în altă parte!

Andrei e blând și cuminte spre plângăcios, are încă teama că mă va pierde și va rămâne singur pe lume în caz de plec undeva, iar când mă întorc oftează, ca babele care-și văd acasă copiii rătaciți prin lume. Vorbește câteva cuvințele, știu ce vrea, îl citesc ca pe-o scrisoare dragă. Merge ținut de-o mânuță, repederepede, trage de toate, apasă butoane, înșiră, desface, învârte, răsucește, sucește, scoate, cotrobăie, oftând în legea lui ca un moșneag, dar cu ochii lucind că a știut cum se scotocește. Bucățică de mogâldeață, de mi-e drag și mă întreb uitându-mă cum se joacă, dacă oare am mai trecut prin asta, și când? e un timp așadedemult în care Eliza a fost și ea mică.


 E frumoasă copilăria lor, ca un film de păstrat sub retină, în vividcolours, vâj și vâj, hi-hi-hi și ha-ha-ha, zilele lor, alergătură și joacă, gălăgie, răs și plâns, agățați de noi
și noi, ăștia mari, agățați de ei, că altfel nu am putea.

Aș scrie ore întregi despre Andrei, cel micuț, cel care învață să crească mare, cel care nu are timp, e ocupat și fascinat de mirajul, magia lumii. Peste ani, ne vom uita la filmele lor adunate pe mii de mega, de avi-uri alb-negru, role de film, role de timp rulat ca un covor, ca un sul de mătase, ca o scrisoare-ntr-o sticlă.
Ce vom simți? vom fi ca în filme, dând peste pozele lor undeva într-o ladă din pod, și ne vom trânti pe un pat să le privim, imaginându-ne un timp cu el mic și sora lui mică, deslușind dincolo de cuvintele mele, dragostea mea, dragostea ta, dragostea lor...?

miercuri, 30 mai 2012

azi cu nori inocenți

Ce-mi plac copilașii în parc cum se strigă: hei, fetița, hai să ne jucăm aici! vin, băiețelule! atât de naiv, fără nume, fără etichete, preconcepții, doar o simplă diferențiere de gen, fetițele au părul în codițe și băieții au șapcă, pantaloni și biciclete, așa-i vede Eliza. Noi, cei mari, aducem restul, balastul, diferențierea aia intolerantă.


Azi ne-am împărțit inimi pe asfalt
una ție, una mie, una ție!



Love this world!

marți, 29 mai 2012

pic, pic, pic!

Adică afară, adică noi, in sincron, răciți, răgușiți, muzicanții din Bremen.
Eu vorbesc prin casă în șoaptă și copiii se uită uimiți la mine, Eliza mustăcește, crede că e un joc de-al meu, se pare că le place așa, n-am cum să-i cert nici de-aș vrea.
Al meu zice că am o voce radiofonică. De atâta ploaie o iau razna, ajung să visez bacovian, că plutim pe-o lacustră undeva la vale, pe Bistrița, și ajungem într-un lan, iar eu îi pierd pe ei, cred că de la febră.


Ne întindem ca mâțele, cu șervețelele după noi, chinul lui când îi șterg nasul, parcă îi tai nasul, am făcut o tartă de căpșuni, multe căpșuni, ei nu au vrut, se hrănesc cu linguri de sirop de iederă, și te mirice mâncare. Mama îmi zice să-mi pun la gât sare caldă, sau cartofi sau varză, să beau ceai de ceapă, abia o aud printre lacrimile lor de jale.

Vreau un cer senin, măcar peste o săptămână, când mergem la mare, sper să ne ajute aerosolii de-acolo, să ne-ntoarcem cu plămânii bronzați și cu Nessebarul vizitat.

Sper să (ne) fie (de) bine, să am mâncare bună pentru ei, să fie nisipul cald, auriu, de îngropat piciorușe, de făcut un tunel și-un castel cu scoici albe, numai să nu ne urmărească vremea bacoviană și-acolo, sau vreun cutremur, cum se sperie mama la telefon, dar nu putem fi managerii a tot ceea ce ni se poate întâmpla, nu? am concluzionat amândoi ieri în mașină.

În schimb putem desena frumos lumea din jur, și să o și numim, Ocenel, Ciufulici, Ramsi, și alți dihori, pești, răgușit inventați colorați.


Desenați-mi un cer albastru, albastru, și cumuluși plutitori,
senin ce vreau și-mi doresc!

luni, 28 mai 2012

ce-i asta

fă o carte!
5 minute


 sau o iarbă, un păr, o creastă...

creativitatea lor e mare


o lumânare, un penson, un cuțit, un băț de chibrit, un far...

Je t`aime, mon petit prince!

duminică, 27 mai 2012

quiet sunday

cu balansoar de prietenie vorbită în șoapte



cireșe și căpșuni vânate, cine le chitește, le mănâncă

 
la masă cu prietenii dragi, cu de toate discuții, de la Eurovision la geometrie și conjectura lui Poincare, plus lecții de grădinărit pe sub roz parfumat de dulceață


câini mici, mari, pisici cu pui la țâță, tarcați, asemănați, camuflați

și fetele vesele, toate trei,
azi,
zi de joc și de joacă

duminică liniștită

vineri, 25 mai 2012

în vânt

azi mi-a fost rău, vechiul meu rău, i-am lăsat la mamaie și-am ieșit să respir


băiatul a plâns întruna fără mine, când l-am luat, avea un batic înfășurat pe cap, ca tuaregii, sufletul meu fărădecare nu pot trăi și care
 fărădemine nu poate sta nicio clipă

pe unii oameni îi cunoști pentru anumite motive, pe alții ca să fii cu ei un timp mai îndelungat, pe alții îi știi și-i iubești pentru o viață, îi înfinitubești, cum era într-un film de Woody Allen


iar eu îi iubesc pe toți acei oameni frumoși, care sunt atât de departe și care îmi înseninează zilele,

când plouă

Experimentul ZAICA de acasă

ce vrei sa fii cand o sa fii mare? ca  mama, o sa lucrez la calculator, o sa-l iau pe copilas in brate, sa dansam
cu ce-ti place sa te imbraci? cu haine cu maneca scurta
e bine sa fii copac? nu, ca am avea furnici si ne-ar pisca
cat costa un crocodil? de unde il cumparam? 5 lei, din magazinele de animale
de ce cocosul canta cucurigu? ca sa strige oamenii ca e ziua, sa se trezeasca
cum arata un cangur? e frumos, maro si are picioare cu care sare in sus, si un buzunar cu un puit
de ce e luna galbena? ce culoare ai vrea sa fie? ca noaptea e neagra si luna trebuie sa straluceasca cu lumina galbena sa o vedem
cate stelute sunt pe cer? 8
de ce doctorii sunt imbracati in alb? ca sa stim la cine sa mergem cand suntem bolnavi
ce inseamna dragostea? sa iubesti, adica sa fii bucuros de cineva
care e personajul preferat din desene animate? calul de la Pantera roz
ce stii tu sa faci cel mai bine? sa ma joc
de ce merg oamenii batrani incet? ca sa astepte masinile sa treaca ei strada
de ce sunt castravetii verzi? ??
care e animalul tau preferat? pisica
e bine ca avem telefoane mobile? de ce? ca sa ne sunam ca ne-am pierdut, sau la pompieri
daca ai avea multi bani, ce-ai face cu ei? as cumpara banane, haine si jucarii
ai vrea sa ai aripi? da, sa fiu zana, aripi lipite de maini
oare cum arata doamne-doamne? nu stiu, el poate sa zboare fara aripi, e tanar si se uita la noi
ai vrea sa fii o balena? nu, ca apa de mare nu e buna, si daca o inghit o sa ma doara burta

have fun!

joi, 24 mai 2012

de toate într-un loc. cu fericire

dimineață prin parc, Sherlock Holmeși ai pădurii, pe sub toți copacii, pe sub toate băncile, tufele, și tare-a mai fost bine, cu nici cald, dar nici frig, doar o adiere și nori gri-căpcăun pe deasupra, așa, a amenințare de ploaie de prânz



și comoara ei adunată cuminte pe statuia lui Eminescu, comoară aici, pe pământ, din: pământ, o ghindă, un con, o pană, un ou fărăpuiînel, o floare, o păstaie, un băț,  puse grămadă ca să le numere, ca să se bucure, și eu să zâmbesc a fericire de aia liniștită, din nimic, și neimportantă, dar care-ți ridică colțul buzelor ca-ntr-o magie ce nu mai depinde de tine, într-o fericire nu din aia bănoasă, faimoasă, ci una măruntă, așezată, luminoasă pe sub frunziș, de om ca toți oamenii,
 de om-mamă.


de căutat indicii pentr-o poveste, și-am și găsit, toate într-un singur parc, melci, buburuze, buturugi, gândăcei fugăriți de Andrei, camuflați pe Andrei, ciupercărie, furnicărie, râme noduroase, ba și-o șopărlă văzută cu coada ochiului cum o tulea printre frunze.



iui, aplecat, ridicat, tupilat și uitat printr-o lupă, întâi ea, și-apoi eu, apoi iar ea, și iar eu, ca printr-un ochi magic, cu soarele lucind prin lentilă, peste flori albastre micimicuțe, peste antene de melc și nas de frate mai mic 


- mamaaa, pe noi ne ține pământul ca un lipici, ca să nu cădem pe altă planetă, așa mi-a zis tata!


  apă la țâșnitoare și clopote de Înălțare de la o bisericuță puțin mai departe, copii necăjiți cu sacoșele pline de cozonac de pomană, hlizit cu săru`mâna la mine,
hrănit porumbei, speriat porumbei,

cu nicicalddarnicifrig, și eu, eu...
cu averile mele, de luat sus în cer,
atunci când va fi să plec pe altă planetă,
comoara mea:
o plimbare în zori, el cu mustață din frunze de stejar,
 și ea cu flori iasomie în părul nepieptănat.


fericire