The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

duminică, 30 decembrie 2012

sâmbătă, 29 decembrie 2012

aer. iepuri albi. derdeluș

drum cu mașina, ea în spate vorbind de toate, că prea le știe pe toate, într-o seară, vai mie, i-am spus să mai tacă din gură, s-adoarmă, m-a certat că sunt rea și că ea-i curioasă de toate câte sunt pe pământ.
 
soarele ne-a mângâiat prin geam, suntem cu fața la el și e zi, iar pe cealaltă parte-a pământului e noapte, dacă n-ar fi soarele, noi am muri de frig și de întuneric, dar noroc că după noapte vine iarăși ziua, elogiul ei de la prânz cu ochii micșorați spre lumină.
 
drumul a fost numai vorbe, la o curbă era un semn de circulație care ne arăta să nu călcăm râmele care trec pe șosea, iar la zăpadă se spune snow, și la soare sun, amândouă-s cu S, și ei îi place să facă bujori și să fie cu noi doi.
 
amiază de drag.


Eliza îndrăgește lumina și munții, azi ne-am plimbat. hoinăreală de copil curios. prin culorile mele dragi, alb și roșu măceș. peisaj ca o stare. de liniște. de-acolo vedeam cerul albastru, nemărginitul, dincolo de care ea crede că sunt mulți îngeri pe alte planete


sfârșit de an sus pe deal. cu prietenul nostru la care-am strigat că îl iubiiim! completat științific de ea: mulțumim că ne dai bitamina D!
 
derdelușul ei ca o joacă repetată, sus, jos, apoi altă joacă de urmărit urme pe zăpadă, unele de lupi, de iepuri albi sau de păsări, cele în formă de 3 bețe.
 
și-un urs din zăpadă, cu limba scoasă afară ghiduș, cu floare în păr și fularul mamei la gât. pe care s-a urcat ca să-l țină în brațe.


 păsări prin ascunziș roșu,
 o codiță de iepure alb fugind pe lângă noi, a fost prea rafid! crengi pocnite spre alb și spre soare, mâțâșori de decembrie. gândurile mele aici și cu ea, cea pe care-o iubesc.


zi a noastră. de pus în amintire.
Soare, mă auzi, să nu ne părăsești niciodată! cineva aici jos te iubește!

schimbul de ornamente de Crăciun

schimbul de suflete
 
 
1. Sara, Avram, Ana, Maria, Teodora, Filofteia
2. Daniel
3. Maria
4. Stefan si Andreea
5. Aurelia si fetitele
6. Sara si Eric
7. Laura si Eliza
8. Ilina, Andreea si Matei
9. Roxana si Eliza
 
mulțumim frumos!

vineri, 28 decembrie 2012

Crăciunul nostru


fragmente. momente. sclipiri și minuni. nimicuri. de toate. laolaltă.


îngerași de trimis în scrisori către cele patru puncte cardinale, hhhmmm, pe care Eliza le știe, estul de unde răsare soarele, vestul unde apune, sudul cu marea și nordul cu mușchii de pe copaci, adică punctele soarelui

îngerași colorați de ea cu veșminte ca focul, le era cald, că stăteau lângă iesle și lângă sobă

și alte mici colorări și picturi, de agățat în bradul nostru vintage, homemade, rebel împodobit anul ăsta de jos în sus, ca la plajă, agățate-ntr-o doară și-atât, fără dichis, smotocit și reașezat zi de zi de Andrei, bucuros de badu, baduu lui și de gobu care se-nvârte


cadourile, ah, cadourile moșului, ale unchilor, ale bunicilor, ce mai contează, amestecătură de bucurii, de mers pe șine, de locuit într-o căsuță, de modelat torturi cian, de citit cărți noi, de făcut puzzle uriaș cu Gulliver, clipele, orele noastre cu ei
 

 
și colindele noastre la orgă, jumătate domn-domn, jumătate melc, melc, cu sonor de flaut sau clopoțel, după cum ni le potrivea Andrei cel mămos și necăjit de canini nărăvași
 

dulciurile, mâncate hlizit, prietenii, țopăiala prin casă, chiote, la tine-a venit? la mine-a veniiit! de-a v-ați ascunselea pe după brad, desene-animate, colindătorii la ușă, pe care Andrei îi privește clipind des a emoție, luminițe în ochii lor, și la candela noastră din staulul oilor 
unde Iisus modelat din lut adoarme sub o stea și păzit de Andrei

 
poveștile ei, despre multe și minunate-ntâmplări, dintr-o lume uitată, în care se mai aud clopoțeii și pe care Andrei o soarbe credul cu toată ființa, din care eu mă hrănesc și parcă mai cresc puțin, sau mai scad, spre copilărie, cântec strigat la luna bocnă pe cer, cu aură ca de înger, lună plină, cu lumină, lună plină, dă luminăăă! și deschide ușa creștineee, cântat pe bancheta din spate cu ei aproape-adormiți, amețiți de zilele astea magice, rotunde, ca-ntr-un traseu pentru polar expresul nostru, cu șuierat cristalin


filme, ciocolată caldă și portocale, și iar ciocolată cu sau fără surprize, răsfăț, întâlniri cu prieteni de suflet, la masă în casă, și-afară la vin fiert, în ograda ghiftuită de omăt, ca la Medeleni, cu prietenii buni ca și vinul cel vechi aromat, să-i păstrăm mereu și mereu...colinde, chitară, căței albi hoți de mănuși, pisici ca un fus în poală, om de zăpadă înalt, stivuit cu lopata și cu ochii din coajă de ouă, discuții în jurul unui suflet, miez de suflet, al nostru-mpreună, ca la niște zile luminoase, de sărbătoare, păcat că numai atunci, dar cu promisiuni de-a fi tot mai des
 
 
toate acestea, câteva, scrise pe fugă, ca și zilele ce-au trecut, când au trecut?
of, le-aș strânge la piept să nu le uit niciodată!

miercuri, 19 decembrie 2012

serbare

Copii jumătate fulgi, jumătate îngeri, trepidând din piciorușe, zburătăciți într-o cămăruță, cu lumini în priviri și poezii pițigăiat șoptite-n barbă, cu plecăciuni după ce terminau strofa, și fugă-napoi pe scăunel.
 
Moment de taină, suflețele bătând tare pe sub hainele albe, emoții mici, neclipite sub blițurile din față.
 
Eliza cuminte, rostind poezia încet, cu ochii la doamna ei, dar cântând tare, tare colindele, de ce s-a crăăpaaat covataaa...
 
Andrei curios în brațele mele, aplaudând îngerașii, luminile, clopoțeii, cântă și el don, don, trăgând cu ochiul pe după cortină la serbarea lor în două acte.
 
Colaci dulci, portocale, un băiețel sărac își strânge mașinuța la piept și strigă de pe scări: Elizaa, să nu-ți desfaci cadoul până acasă!
 
Veselie, versuri prea neimportante în căpușorul lor, a venit iarna peste țara mea...când ei râd unul de altul, sau unul la altul, că le cade beteala de pe cap, sau li se-apleacă-ntr-o parte aripile.
 
Momentul lor cu moșul, de care Andrei s-a speriat și s-a lipit de-un dulap pătuț, cadoul ei roșu legat cu sfoară și-năuntru cu cărți de Crăciun, iar al lui c-un tractor de cărat animalele până la mama în bucătărie.
 

Aș fi vrut să fim în Perugia, cu unchii, dar e bine și-aici, după cum ni s-a potrivit și reașezat drumul, doar să ni-l putem păstra luminos și bucuros.
 
Tot mai citesc Pessoa: zeii n-au decât să-mi modifice visurile, însă nu și darul de a visa!

luni, 17 decembrie 2012

duminică, 16 decembrie 2012

scrisori verzi

dimineți de iarnă cu miros de lapte cald cu cereale și cafea cu scorțișoară. când e timp de scrisori magice, de trimis la Moș Crăciun. scrie tu prima, mama, și eu scriu după tine, dragăăă Moș Crăciun, citește ea după mine, să-mi aduci din țara ta...
dragă moș martin, mormăie tata de dincolo, să-mi aduci din pădurea ta...
nuuu! nu-i așa, se imbufnează ea, moș martin nu are sac!
mamaa, uite eu îl scriu repede pe M, ca doi munți, și S cu coadă e Ș, spus șuierat printre dinți, și eu scriu cel mai bine R-urile! vrăbii pe pervaz, cald și liniște, acum scriu ca tine, cu litere mici, să-mi aducă...plastilină moale, lui Andrei un traseu cu mașinuțe, dulciuri, lui o banană și mie...un măr!
 

Mamaa, cerul e colorat acolo și scrisoarea mea se face verde când trece prin aurora boreală, nu? mai bine îi fac lui Moș Crăciun un drum, să știe unde să vină la noi, desenez blocul meu, e bine? și pe mine afară, stai să-mi fac și căciulă. Mama, eu scriu și pentru Andrei, el e mic, dar o să mă joc și eu cu cadoul lui, da?
 
 
îmi beau cafeau cu biscuiți și-o iubesc, e veselă, îi lucesc ochișorii, la prânz ducem scrisoarea la poștă, scrisoarea ei cu hartă și cu scris mărunțel, venită din adâncul ei magic, cel de 5 anișori, când orice e fantastic și real, înaripat, nins cu praf magic, cu piruete, clopoței, spiriduși, naive gândiri, vorbulițe de basm, dintr-un basm, cel al copilăriei
 
 
le voi păstra, de fiecare Crăciun am o cutie poștală magică, cutia din inima mea, acolo unde-și împăturește ea foile cu magie, foile și desenele în care ea crede, pe care ea le visează. din cutia asta le voi scoate muuult mai târziu, să ne amintim de un timp rotund, fermecat, uitat și reînviat cu o vrajă.
să mai trăim și atunci magia amintirilor! tot împreună, lângă o cană cu lapte cald și vrăbii la geam.