Imbratisari

In Iasi, orasul meu natal si orasul meu de suflet, se intampla lucruri frumoase datorita unor oameni pe masura. Nu fac reclama nimanui, presupun ca trebuie sa fii frumos sufleteste daca organizezi campanii de atragere a copiilor spre lectura.

Ar fi interesant ca cei de la Edukid si Humanitas sa faca niste sondaje, sa aduca idei noi de a face copilasii sa iubeasca lectura, motivatii ludice si serioase in acelasi timp, ca prichindeii sa se apuce de citit.

O reducere de preturi si o oferta promotionala din partea editurii sunt binevenite, dar o intalnire cu mamicile din Iasi la un semniar (discutie) despre frumusetea cititului si cum sa-i atraga pe copii lor in lumea cartilor mi se par, deasemenea, interesante.

Am fost de multe ori mirata cum de unii parinti nu cumpara carti copiilor, nu-i acuz, e alegerea lor...am vazut copilasi de seama Elizei care nu stiu sa rasfoiasca o carte si o arunca imediat, neprezentand interes. Cand vor fi mari, isi vor lua poate cateva carti ca decor in living si atat...sau poate vor fi mai linistiti si mai castigati ca nu-si pierd timpul cu lectura...sau poate, vai de ei, vor fi mai tristi, mai inadaptati, mai lipsiti de imaginatie, de creativitate.

Nu fac pledoarie lecturii, sustin in schimb orice campanie de acest fel, e buna, e folositoare, sper doar ca va misca parintii, ii va sensibiliza.

Eu cred ca o mama care nu cumpara copiilor carti ii priveaza de multa lumina si fericire.

Eliza "citeste" de la cateva luni, deja are o biblioteca a ei, cu....hm...destule carti. Le stie pe toate, uneori imi cere ea povestea pe care vrea s-o citim. Acum isi citeste singura. Eu sunt ascultatatorul cuminte si minunat de vocea ei calda si subtire.

Povestea ei preferata e despre un ursulet mititel care se prinde intr-un bustean si nu mai poate iesi de acolo, pana cand apar Alba ca Zapada si animalele din padure si-l scot afara pe ursuletul speriat.

Eliza citeste asa: Agiuta-ma, agiuta-ma! nu ma pot sa ies afala! apoi...Hei, hup! hei, hup! gata, usuletule, mititelule, ula, ula!

As sta 1001 de nopti sa ascult iar si iar aceleasi povesti dragi spuse de mica mea cititoare...

Cand iesim din librarie, Eliza isi tine cartea la piept ca pe ceva foarte drag. Ma bucur ca-i plac astfel de cumparaturi, dragostea pentru carti a venit de la sine, ca o joaca frumoasa, sper s-o aiba pentru totdeauna.