Ne completăm...

Eliza are o mama colerica, visatoare, afectiva, melancolica, cu idei utopice, destul de matura incat sa tina o casa si sa fie intr-un camp al muncii, destul de copilaroasa incat sa topaie prin papadii si sa hraneasca mâţele cartierului.

Eliza are un tata flegmatic, calculat, rational, impatimit de munca, de jocul de sah, de discutii filosofice la un pahar de vin bun...destul de serios (morocanos), si destul de realist.

Uneori stam cu ochii unul pe celalalt si ne zicem cu ton de avertizare: vezi, nu cumva sa-mi strici fata!

Dac-ar fi dupa mine, Eliza ar scrie poezii, ar picta, ar dansa...daca ar fi dupa el, ar sti sah la 3 ani, la 5 ar rezolva exercitii din Gheba, iar pe la 8 ar trimite-o la NASA junior.

Asa ca...o lasam pe ea sa aleaga, sa-si formeze temperamentul, sa-si contureze personalitatea. Deocamdata e bine...Eliza nu e foarte dragostoasa, pupacioasa, sensibila...dar nici tacuta, retrasa, apatica.

Eliza aduna flori cu cele mai delicate gesturi...vorbeste pitigaiat cu papusile ei, isi intreaba ursii ce fac pe ton mamos si afectuos, dar...se da in toate toboganele uriase, da cu sutul in cutiile goale de suc, arunca cu pietre, glumeste, trage pisicile de coada.

Ne completam de minune, eu nu stiu inecuatii, el nu stie povesti, eu nu stiu fizica, el nu stie cantece, asa incat fiecare va fi incantat cand Eliza va veni langa noi, fie pe taramul simtirii, fie pe cel al ratiunii.

Maica Tereza spunea:

In viata asta nu putem face lucruri marete. Putem face doar lucruri marunte cu enorma dragoste.