Vedeam la televizor cum copiii din Japonia se întorc în locul unde a fost acum câtva timp acasa lor.
Un băieţel cu mască pe faţă arată spre ruine: aici a fost camera mea, şi aici dulapul meu cu cărţi.
Camera nu filmează nimic, e doar praf şi pietre adunate. Acel AICI va rămâne doar în amintirea lui de-o viaţă de doar 10 anişori.
Noi încă mai avem camera noastră şi dulapul nostru cu cărţi. Şi zâmbetele copiilor...
Sunt aici! Le vedem!
Le apreciem?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu