La spital I

Infectioase

Duminica groaznica si dureri de spate insuportabile. Luni rau toata ziua, simteam ca nu e bine cu mine, eram galbena si aveam o stare de sfarseala, de anchilozare totala. Seara am cedat, m-au dus la spital aproape inconstienta, nu-mi pasa de nimic, nici de orele mele de voma amara, nici de dezhidratarea in care ma aflam, voiam sa stiu ca Andrei e bine.

Mi-au facut repede un ecograf, el era bine, slava domnului, iar pe mine m-au trimis la infectioase pentru analize. Era 2 noaptea, perfuziile au fost un miracol, am supt sarurile si glucoza ca o planta uscata de zile. Nu vedeam si parca nu mai auzeam clar, totul se invartea si raul nu trecea.

Noapte de cosmar...

Dimineata incerc sa deschid ochii, ma doare tot corpul. Sunt intr-un salon de 3 metri pe 7 metri cu inca 2 paciente. Cea de langa mine are pe fata un prurit ciudat. Ma privesc lung amandoua si nu ma pot intoarce la perete. De undeva se aude Tudor Gheorghe si Primavara. Cred ca visez si asta imi doresc in loc de prohod, viori si Tudor Gheorghe. Mi-l imaginez pe al meu fugind si cerandu-i sa-mi cante la cobza, n-am putere sa rad, vine un alt val de voma si rau.

Spre pranz o doctorita tanara imi spune ca-mi va lua analizele si-mi prezinta antibioticul pe care mi-l da, ma asigura ca nu-l afecteaza pe bebelus. Imi face analgezice si inca vreo cateva injectii. Pansamentul de la branula e plin de sange si mi-o schimba. Incerc sa dorm...

Spre seara ma simt mai bine. Trebuie sa cobor la baie. O fac cu greu, acum vad mai bine camera in care sunt si pe cele doua colege. La baie e o balta imensa de urina si wc-ul infundat cu ziare, ma intorc tinandu-ma de perete, in alt salon, cativa barbati joaca table si au un radio deschis. Cred ca de acolo se auzea muzica de dimineata. Langa salonul meu, e cel de rabie, ma intorc pe patul meu si astept. Orice. Pe cineva sa-mi spuna ce am, sau pe cineva drag, pe oricine. Inca mi-e rau...as vrea sa pot picta ca Frida, locul e rece si monstruos.

Noapte lunga cu tratament si frig.

Dimineata

Ma intorc invers in pat, sa vad geamul. E ora 5 si ceva, au venit sa spele pe jos. Soarele rasare rosu si ciorile se invart pin copaci. Reusesc sa beau niste ceai rece de menta. Parca acum am mai mult aer.

Doctorita ajunge devreme, imi spune ca analizele mele au iesit foarte, foarte prost. E agitata. Am pancreatita acuta si ma transfera imediat la chirurgie. Poate ma baga in operatie, sa nu mananc nimic...Cum sa ma opereze? Eu am aproape 6 luni de sarcina? Doctorul de acolo va decide, trebuie sa te salveze pe tine, daca nu, oricum veti ceda si copilasul si tu.

Ma ridic, pe hol e forfota si-mi aud numele mereu. O asistenta ma striga, ne urcam in alta salvare si mergem spre chirurgie. Imi vine sa plang. Stiu prea putine despre rezultatele iesite, doar ca eu sau Andrei vom ceda cumva. Verbul asta imi suna in urechi cateva minute bune.

Reusesc sa-i sun pe-ai mei sa vina acolo. Lucian oricum e la Constanta, nu are cum sa ajunga. Vreau sa fiu in alta parte...