Eliza vorbeşte cu tot ce-o înconjoară. Toate au viaţă, şi-i răspund.
- Bună ziua, păduia, ce mai faci?
- Bună ziua, Eiza, răspunde pădurea cu glas subţire, uite stau şi eu aici...!
Vorbeşte cu toate şi, culmea, toate vorbesc cu ea. De la macaraua din faţa blocului, până la norii albi.
Aseară a vorbit cu doamne doamne şi cu îngerii care-s ascunşi după stele, sus, sus, în cer. Şi îngerii trăncăneau cu ea piţigăiat:
- Venim şi noi cu tine, mergem şi noi cu tata cu maşina să mâncăm plăcinte cu mere de la patiserie!
Hi hi, ce dragut!
RăspundețiȘtergereSi noi vorbeam asa, acum Flavia mustaceste cand ii mai "raspunde" cineva, dar parca in adancul sufletului tot ar vrea sa mai creada ca tot si toate aud si simt ce spune ea :)
Eliza intreaba si tot ea raspunde, doar ca-si schimba vocea, interlocutorii ei vorbesc altfel, mai subtire si mai duios...
RăspundețiȘtergereMa sperie ca toate acestea trec si, cu cat crestem, ajungem sa nu mai auzim niciun gals din jurul nostru.
Aaa, deci asa :) Trec, dar vin altele! Cu bucurie sa le primim pe toate!
RăspundețiȘtergerep.s. vreau sa-mi fac si eu un "to do list" pt primavara-vara... dospesc :))