Trăncănit de fete.
Mâncarea se coace fierbinte în cuptor şi avem timp de joacă. Ne colorăm coliere din materiale moi, şi ne oglindim leneş şi vanitos în camera noastră. Suntem doar noi două şi ea râde din orice. E un huzur pe care nu ni-l ia nimeni, un huzur închis în apartamentul nostru mic. Afară e vânt, am ieşit după fructe şi pâine şi ea a behăit tot drumul o tuse seacă.
Am vrea o casă şi o grădină.
Eliza vrea să dansăm şi să-i spun o poveste nouă, nouă.
Am vrea o casă şi o grădină.
Eliza vrea să dansăm şi să-i spun o poveste nouă, nouă.
Andrei îşi întinde un picioruş, şi-mi aminteşte că voi fi în curând şi mamă de băieţel. Mă înfioară puţin gândul, eu am crescut doar fetiţe alintate. Cum va fi cu el?
Ne facem poze toţi trei, încercând să fim serioşi.
Amintirile noastre sunt pozele acestea blurate dintr-o amiază de aprilie, draga mea!
:)
RăspundețiȘtergereCe dragute sunteti, cu tot cu coliere!
RăspundețiȘtergereFetelor, rosim, suntem banali si simpli...
RăspundețiȘtergere