The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

joi, 21 iunie 2012

Ars poetica

the day
before you go


am mers hai-hui, cum ne place nouă, într-un loc de suflet al meu, cu apă, nisip, pădure de mesteceni, amestecate, contopite, de te pierzi dintr-una-n alta, cu iarbă pe sub tălpi, nisip cald și-apoi țuști în apă răcoroasă


când culegi pietre și te roiesc niște fluturi magici, simetric pictați, plus libelule din alea subțiri, albastre, vâjjj pe la urechi, ca niște sulițe suflate de spririduși indieni războinici prin tufe


când una plus unu plus una plus încă unu mic înseamnă bucuria de-o zi

iar bănuții din mesteceni zornăie a vară, a solstițiu, a plinătate a vieții, ca un dans, let`s shake all in the air! comoară de verde


când Bistrița e numai bună de bălăceală, să te tot duci pe ea la vale, rotit într-un colac, cu broaște orăcaind prin păpuriș, peste umăr, să te simți iar copil în iazul bunicilor


când el îmi spune să scriu despre mititeii noștri, amintiri din copilăria lor


și aerul e aer, adică te îndrepți de spate și respiri adânc, și-ți expiri toată oboseala din tine, iar băiețelul îți zâmbește din iarbă, că i se pare că zbori

când faci un leagăn roz magenta dintr-un colac, și te hlizești atârnând de-un copac, huțaaaa-huțaaa, Andrei! huțaaaa Elizaa!


și rochia mamei galben pai, cu miros de trandafir și apă de râu, agățată în umeraș noduros la uscat, huțaaa și rochia mamei!


păsări, trestii, copaci, nisip alb, și iar, păsări, trestii, copaci...adică ziua de azi, când mamașitata au fost cu ei, zi de iunie

cu iaurt băut între gălbenele și tufe de mentă sălbatică, să nu mai vrei să pleci undeva, să te muți acolo cu toate

de ce nu mai scrii poezii? m-ai întrebat
dar dimineața noastră de azi nu e o poezie? nu e?
îi cresc pe ei doi! ăstea nu-s versuri?
îi iubesc pe ei, mititeii noștri, asta e poezia mea, viața mea...

5 comentarii :

  1. ma gandeam eu c-o sa scrii...pentru tati care ar vrea sa citeasca, pentru puii care vor citi cand vor intelege
    mi-as dori macar o poezie pe care o ai acolo, undeva, pastrata...chiar, de ce nu mai scrii?

    RăspundețiȘtergere
  2. sigur ca da, draga mea draga, cea mai frumoasa poezie e maternitatea! cea mai reusita, cea mai asortata in lirism adevarat.

    stii ca eucaliptii sunt ruda cu mestecenii? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mari, sper ca tati sa aiba timp sa citeasca, o sa ne fie cam greu cu iesirile, vezi daca nu stiu sa conduc?

    RăspundețiȘtergere
  4. asa e, Alinule, nu? vers alb zi de zi, dragostea noastra pentru ei

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne,voi parca traiti intr-o poveste....va doresc a fiti sanatosi,sa nu aveti parte de griji si probleme mari...

    RăspundețiȘtergere