duminică dimineaţa

toţi patru în patul mare, pătură roz şi căţei urecheaţi, ciori învârtite într-un colţ de fereastră, cald, eucalipt picurat într-un vas pe calorifer, mergi tu să faci cafeaua, el cu alintarome, eu cu cicoare, cana verde, lunguiaţă şi vintage, hi,hi, hi, ha, ha, ha, de dincolo se aud măgăruşii veseli rămaşi sub păturică, câinele blocului latră la frig, dimineaţă de duminică, apatamentul nostru micuţ, ochişori şi mâini jucăuşe, mamaaa, Andrei mă prinde de păr, mandarine înşirate pe masă, candelă aprinsă, cântecel subţire de soră, picioruşe goale, ne ţinem împreună ca-ntr-un intim sistem solar, gravitaţional, nu vom pleca unul de lângă altul, bâjbâind printr-un univers rece, cum spune Morgan Freeman în serile de Discovery

niciodată...

toţi patru în patul mare, duminică de noiembrie, Eliza ca un ieduţ:

- măi, nu mai încap de atâta familie!

şşşş

zarvă, zarvă, zarvă,

mi-e dor de oameni 

odihnitori de oameni

Perseide şi alăptare

Când nu mai pot, şi e miez de noapte, iar boţul meu de suflet se foieşte în pătuţ, şi vrea lapte, căldură şi dragostea mea, atunci îmi adun puterile, le trag ca dintr-o sevă de mii de ani, transmisă din femeie în femeie, ca o superdragoste şi-mi alung toate oboselile.

Şi când simt că e greu şi nopţile nedormite se-adună, se îngrămădesc peste noi cu plângăceli şi cu îmbolnăviri, găsesc sprijin la alte mame, şi la altă mamă, cea din icoana de deasupra pătuţului.

Şi ea a avut un copil, şi a rezistat, şi nu avea lapte praf, forumuri de discuţii, internet.

Şi a crescut copilul mare, Mare.

În una din nopţi, când alăptam, o stea căzătoare de august mi-a trecut pe la un colţ de geam, ca un semn de acolo de sus, sus, că se poate, ca o sclipire de încurajare.

În Italia am fost fascinată de colţurile străzilor, de pereţii caselor, toate aveau o pecete de protecţie, icoana Maicii Domnului, de parcă îşi puneau un scut de dragoste asupra caselor.

Şi mă înseninam oricând vedeam o astfel de clădire.

Şi mă înseninez oricând văd un model de mamă care mă sprijină şi mă inspiră.

Schimbări

Ne-am schimbat, mărit, unit, transformat. Parcă suntem mai buni cu noi toţi, ca într-o iubire care uneşte şi vindecă pe măsură ce-şi găseşte răbdarea. Iar dacă mai simţim încă un greu apăsat uşor pe umerii de peste zi şi de peste noapte, ne plângem unul altuia, ne văicărim duios, ne luăm în braţe, respirăm şi mergem împreună, printre jucării, moftureli, facturi, planuri şi plănuieli.

Îmi iubesc familia şi e ca un val ce curge prin noi, un şuvoi de cald, de asemănare a ochilor, a părului, a inimii.


E ca o ţesătură transparentă din multe fire uşoare, uşoare, agăţată sub soare şi sub lumină să se legene.

E ca un sentiment copilăresc şi responsabil de asemenea.

E ca o familie ceea ce simţim şi trăim.