De câteva zile Eliza se joacă prin casă cu umbrela deschisă. Se plimbă cu ea dintr-o cameră în alta, se uită la Tom şi Jerry stând pe pat, sub umbrelă, aseară a vrut să doarmă sub ea.
E curioasă de toate interjecţiile pe care le aude. Dacă îmi aduce vreo operă de-ai ei din jucării, eu îi spun: aaaaa, ce frumos, apoi mă întreabă serioasă, de ce-ai spus aaaa?
La fel întreabă şi la ohurile şi ofurile mele, de ce spun aşa, oh...şi of...şi aha...şi explică unui copil de nici 3 ani că eşti mirată, bucuroasă, curioasă, nervoasă...
Pentru gânduri liniştite, prietena mea mi-a recomandat Rahmaninov. E mai bine. Mă ajută şi Eliza cu bunătatea şi cuminţenia ei.
Lucian e în fiecare săptămână la Constanţa, ne-ar lua şi pe noi să vedem marea.
Oare cum sunt plajele în ianuarie?