lună de sfârşit, decembrie,
de tras linii, de socotit, calcule fără număr exact, vis împlinit, loc de alt vis,
timp de dat pentru ceilalţi, pe tine, timpul tău, alergat, împachetat, aşteptat, emoţii mici şi mari,
poveşti peste poveşti, cu nas roşu, cu zurgălăi, cu fulare colorate, cu nea care nu mai vine,
un timp al înăuntrului casei, al înăuntrului tău, când ai vrea să faci multe, să ajuţi, să strângi la piept, să scrii scrisori, să dai sms-uri, de drag, de ajutor, de nişte euro amărâţi pentru noi, de salvat o viaţă pentru alţii...
cât te dai lumii în decembrie...
de ce doar acum, cât poţi ajuta, de unde începi şi unde termini, te termini...te năvălesc poveşti cu emoţii, cu viaţă micuţă de salvat, tic, tic, inimoare care bat şi ochi dragi de copil, leucemii, sindroame neînţelese, boli de aruncat pe altă lume, bată-le să le bată, să nu mai vină, timp de of, de empatie, de implicat, de suspinat că nu eşti tu cu bolile după tine, de strâns şi mai tare pe-ai tăi, sănătoşi, norocoşi...
e un timp numai bun de învăţat să te dai, o bucată, un rest ascuns de bunătate, măcar de sărbători, dacă nu mereu...aş vrea să fie cursuri de voluntariat în şcoală, să li se spună copiilor că alţii sunt altfel şi că au nevoie de noi, că sunt mii şi mii de cauze pentru care merită să te implici, că nu le poţi face pe toate, ajuta pe toate, dar măcar o fărâmă din sufletul tău să pui acolo...
în grupa Elizei este un copilaş bolnav, educatoarea ni l-a descris handicapat, un împiedicat, nu vorbeşte, şi e obraznic...Eliza îmi zice de el că e cuminte, doar că nu vorbeşte limba copiilor, vorbeşte doar limba lui...la fel de bună e şi cu Eugen, unchiul ei mai mic, cel cu autism, pentru ea sunt oameni diferiţi dar cu care se joacă, se ataşează, îi iubeşte
de ce nu-i învaţă dragostea pentru ceilalţi, aş vrea mai mult altruismul decât formule de chimie neimportante, aş vrea să fie un altfel de joc şi de joacă, nu doar un trist domino, în care dascălii săraci, îngheţaţi cresc elevi nedumeriţi şi frustraţi care vor dărâma şi ei alte piese...
încerc să-i arăt fetei că unii sunt mai puţin norocoşi, să aprecieze ce are, să mergem să ajutăm cum putem, pictăm pentru ei, desenăm, facem decoraţiuni, e ce pot face la 4 ani, nu vreau s-o încarc, dar nici să nu ştie nimic, cu timpul va înţelege mai bine şi va şti că nu contează cât dai, că e plin pământul de copii care suferă, că eşti doar o mică picătură de ajutor, dar mai bine aşa, mai bine să picuri un pic de bunătate decât să te închizi într-o mare secetă, de apatie şi lene
e în decembrie un timp pentru toate, să te închizi la căldură cu ai tăi...să te deschizi pentru alţii,
să o facem!
să o facem!
