pentru tata

e un secret, nu?

zoo

 Look at Megan and her sweet little girl!

   

it is still snowing

domestic hibernation

and

 cards for friends

don`t play with my heart,

mom!

ştiri despre copilaşi îngheţaţi în case fără căldură

cu tine

Am lăsat copii prin familie şi-am fugit de acasă. Hai, unde vrei să mergi, ce vrei să faci? mi-a spus el ştiind că nu plec nicăieri fără ei, că nu mă îndur, deşi tot eu îi spun că e greu. Când ai o oră, două, fără copii, să poţi face ce vrei, orice, pentru tine, doar pentru sufletul tău...păi...nu ştii ce vrei. Adică de unde să-ncepi şi ce să alegi şi cum să stai fără ei, mititeii.

Mititeii, dar când ajung seara târziu nu prea le mai zici aşa, hai, e timpul tău, fă ce vrei, savurează-l!

Ştiu un loc cu mesteceni, du-mă să fac acolo fotografii, îmi place albul peste alb, e frumos !

Şi-am mers, prin nămeţi, prin sate, până aproape de pădurea mea, cu maşina lăsată la drum, şi hai după mesteceni. Şi hai, dacă ne-ar lăsa şi câinii din livada cu mere, şi ăia de pe la depozitele părăsite. 

Nu-ţi fac nimic, hai, ce Amundsen eşti tu, ia lopata asta în mănă! şi cu tot cu lopată, şi cu tot cu pasiunea mea de fotografii, m-am lăsat învinsă de toate hamhamurile care se auzeau sălbatic în depărtare, am înghiţit în sec, şi-am făcut cale-ntoarsă. 

Nu suntem prin Franţa, e ţara maidanezilor, râdea el de mine, de mine, cea înfocată, îmbujorată, supărată, cu lopata-ntr-o mână, cu aparatul de gât şi cu picioarele jumate în zăpadă.

Uite, fă poze prin sat, opresc pe unde vrei tu! uite copaci cu mere uscate, copaci cu ciori, copaci cu sperietori de ciori, fără ciori, babe, case dărăpănate, garduri ninse!

Cu tine e bine! Nu am nevoie să opreşti prin tot satul să fac eu poze, vreau doar să mergem aşa, cu maşina, să ne cânte Modern Talking, să te-aud cum vorbeşti, despre orice, despre cum sunt câinii din munţi, de la stână, cum trebuie să te fereşti de ei, să stai jos, să nu te mişti, dacă fugi, eşti rupt! păi cum să stau în fund, pe pământ, cu ăia în jurul meu? şi de planurile noastre de viitor, de gps, de casă, planul A, planul B, planul C, stat aici, plecat în altă parte, şi despre noi, mama şi tata, şi despre ei, copiii.

Cu tine e cel mai bine. Chiar dacă vorbim atât de rar, peste capetele lor, printre jucării, printre uşi, de la bucătarie, eu învârtind în oale, tu cu băiatul în braţe, printre apa de la duş când îi spălăm pe amândoi, pe bucăţele, furate, în uşă, când pleci la muncă, sau seara când vii, printre ei, care trag de tine că le e dor de tata. Sau la telefon, tu de pe drumuri, de afară, din zgomot, şi eu dinăuntru, de la ei, din căminul nostru împrăştiat dar cald, alintat. 

Condu, vreau doar să vorbim, despre mare, despre dinţii băiatului, că fata îl spune bine pe S, că ai mâncat în Puşkin ieri când ai fost în Iaşi, şi că studenţii nu mai sunt cum erau cândva studenţii, sunt mai copii şi mai speriaţi decât eram noi, că te simţi bătrân, că ai vrea să faci aiaşiaiaşiaia.

Şi eu te iubesc!

Mai ales când facem ceva nebunesc, când jucăm biliard, cu puştii de 14 ani pe lângă noi, când stăm să fim desenaţi, şi râdem unul de altul, de caricatura noastră, când îmi cumperi ceai aromat şi pastile cu magneziu şi calciu că mă simt obosită. Când mă înţelegi. Când ştii ce vreau şi de ce vreau, ca mentalistul ăla la care ne mai uităm seara pe Discovery.
Şi aşa aş vrea să tot fim, să ne ghicim unul altuia toate cele gândite şi cele negândite. Să ne ajutăm, să ne completăm, să ne adăugăm, să ne alinăm, să ne...

7

Curcubeul, săptămâna şi arpegiul nostru.

Andrei la 7 luni,

 desenat de Eliza.

You may say

I`m a dreamer!

Săniuţă albastră, tată cârtiţă cu lopata să ne facă labirint prin zăpadă, de fugărit prin labirint, castele cu steag din frunzuliţe, bobiţe, zăpadă făină, uşoară, de nu se prinde rostogol, nici bulgăre, copaci cu scări pentru veveriţe, case fără vrăbii acasă, bujori, ai mei, ai ei, preţ de aproape o oră, preţ de-o bucurie, de pus la amintirea zilelor.

 mi-a plăcut omul nostru de zăpadă în stil John Lennon!

wondering

mamaaa, noi ne distrăm aici amândoi! 
el e în pătuţ, ea îi face poze cu telefonul meu. şi râd. mă lasă să trebălui pe dincolo. spăl vasele şi-i iubesc. ştiu că peste un timp voi vedea pozele ei de pe telefon, momentul lor de azi, reamintit peste câteva luni. ce dulce va fi. ca un vin lăsat la păstrare.

eu te iubesc pe tine cel mai mult! apoi pe Andrei, apoi pe tata, apoi pe bunica.....

mama, cu oamenii dragi nu facem un clasament, îi iubim pe toţi muult, pentru că sunt familia noastră

bine, îi iubesc pe toţi, da` pe tine de 2 ori.

sunt tot -20 de grade. visez la dealuri şi păduri. cum o să hoinărim toată ziulica.
Andrei crede că asta e toată lumea noastră. casa, 2 camere, prin maşină, prin magazine. 

dar nuuuu, pui mic! 

lumea e mare, nu e doar atât. e frumoasă, am să-ţi arăt. doar să mai avem puţină răbdare!

prin toamnă Andrei vedea păsările, uite, vrăbiuţele, cip, cip! şi cerul, şi norii. îmi plăcea să i le arăt, la fel ca şi la primul copil. asta ne ţine în viaţă, faptul că ne minunăm mereu şi mereu de lumea noastră, că ne bucurăm de tot ce ne înconjoară, ca nişte copii.
 sunt sigură.

acum are 3 dinţi, râde asimetric şi blând, gângureşte ta-taaa, da-daaa toată ziua, e bun şi vesel. ea în schimb trece de la o stare la alta, nu are răbdare, le vrea pe toate odată, apoi tot ea îmi spune bine, aştept, că nu ai 10 mâini, replica mea. nu am, Eli, chiar de-aş avea nu mi-ar ajunge pentru voi, ştiu asta. nu se poate ca toate să fie bune şi la timp şi imediat şi acolo, aşa cum ai vrea. viaţa nu e doar o linie dreaptă, ca o bandă pe care toate curg leneş spre tine. nuuu! e ca un un zig-zag. un suiş, coborâş. aşa ca pe fişele tale de ieri. 

trebuie să urci, să cobori, să urci, să guşti înălţimile şi văile. ăsta e tot farmecul zilelor, drumul prea lin e pentru leneşi. te-ai plictisi de la el. ai deveni insensibilă şi apatică, ca într-o amorţire. să nu-l alegi!

aştep căldura. si o mare minunare de viaţa de afară. vreau gândăcei, fir de iarbă, pământ, aer.

atunci voi vedea pozele pe care i le-a făcut lui Andrei. din timpul în care hibernam în casă unul lângă altul. 

Noi suntem

ca o hergelie,

nu-i aşa, mama? 

Andrei e mânzul mic!

Pasiunea ei, căluţii. Ştie despre copite, greabăn, trap, galop, coamă, lilipiţan, ponei.

Am găsit şi o carte cu ochelari 3D. 

E bine să ai pasiuni, draga mea!

Ele ne ţin bucuroşi. 

Şi da, voi sunteţi poneii mei dragi, care-mi nechezaţi zi de zi prin casă şi prin suflet!

somn de amiază

când dinozaurii pupăcioşi, somnoroşi
îmi adorm copilaşii

Somn uşoooor!