fiecare înger are o planetă

drumul de la grădiniţă plin de frunze, e numai toamnă, nu? eu nu cred că mai ninge...

cer colorat, portocaliu şi albastru, ştii, acolo sus stau doi îngeri pictori, şi unul pictează cu nişte culori, altul cu altă culoare şi se amestecă...au pensoane mari, pentru norii mari, şi pensoane mici pentru norişori

e într-o mare dragoste nouă, planetele, ştie care şi cum sunt, a văzut ea un screensaver frumos, iar planeta noastră e albastră şi mică,
acolo, după nori sunt şi planetele şi îngerii, nu? 

ar vrea o rachetă, micul meu prinţ!

desenează orice, aseară am făcut oameni de zăpadă, i-am agăţat, se leagănă pe sub ochişorii lui Andrei, sau Andrei pe sub ei, în braţele mele...

noi suntem mici, mici, pe Pământ... ca nişte omuleţi... nu ne vedem din cer...

draga mea, te iubesc, cu întrebările tale despre univers şi de ce, şi de cum, şi de unde...

aşa e,

 suntem într-un mare cer, pe o planetă, în nişte căsuţe, nişte omuleţi mici, cu nişte omuleţi mici, mici de zăpadă agăţaţi deasupra noastră...

ceaţă, aţă, albăstreaţă

nici gând de ninsoare, mamaaaa nu mai există iarna? 
la grădiniţă e fulg de nea, deh,
iar Andrei, din gelozie, i-a molfăit vreo două versuri printre gingii: iute, iute, închid pumnul, deschid pumnu`, unde-i fulgul?

răule, mi-ai mâncat poezia, plâns, şuşoteală, apoi împărţit frăţeşte doi reni de ciocolată, şi iar plâns că nu-l las s-o molfăie, Eliza, bebeluşii nu au voie să mănânce orice...!
vezi, Andrei, dă ciocolata înapoi, să nu mai mănânci nimic, nici reni de la kinder, nici poezii de la grădiniţa mea!

ne-am împăcat şi ne-am jucat cu fimo,

 am făcut steluţe, ea a pictat brazi, Andrei a gângurit cu jingle bells

e ceaţă, nici gând de ninsoare, 

am trimis spiriduşii după ea...

a venit

Sfântul nostru drag, ocrotitorul familiei noastre, chipul blândeţilor, Nicolae.

Oare cum e să fii împreunăvorbitor cu îngerii, 

 să fii mereu darnic şi dăruitor de bunătate, aşa cum e doar bunul Dumnezeu, prebunul ierarh Nicolae...

e greu să fii bunul om?

azi,

bucuroasă, bucuroasă, bucuroasă!

5 luni şi-o păturică

colorată

de pus sub brad, de mers la iarbă verde, de învelit băieţel cuminte

made by mama, with Love!

pregătiri

am început joaca de iarnă

primii ei brăduţi

scriu ca mama

Andrei, trebuie să scriem o scrisoare pentru Moş Nicolae, tu ce vrei?

Scriu eu în locul tău, că eu sunt MARE şi pot să scriu ca mama!

Capul lui moţoc

din ghemul ăsta...a ieşit căciula asta

Să ningăăăăă!

de-ale noastre, împrăştiate

Bucăţi de sfârşit de noiembrie

Brumar, anotimp zăpăcit, primăvară peste toamnă, cald şi ger, brumă, păsări prin balcon. Zile doar cu Andrei, de joacă, eu îi citesc şi el râde, e neserios în ale poeziei, mai degrabă dansăm, Demis Roussos şi pisici pe la geam, mâncare de prânz, somn de prânz, joacă, gâdilici şi mâna mea pe deasupra, chiţ, chiţ, îi papă mânuţele, grăsune, alintate.

Seri în familie, adu fata de la balet, şi mai ia fructe şi pâine, joc cu girafele, girafa albena moare, se rup  bucăţele de lemn albastru şi roz peste tot, tataaa, repar-o! nu pot, nu mai e, e în rai, plâns şi iar plâns, Andrei nedumerit, lună covrig agăţată de geam.

Cutie cu fotografii răsturnate pe covor, înşirate, ea le ştie deja, el vrea să le molfăie, o bucată de mama prin Iaşi, un tată pe munte, în căutarea adevărului, eram haiduc pe atunci, trebuia să fiu la I shouldn’t be alive!, dormeam pe la stâne, he, he…
cine e asta? mamaie, şi aici e tata la grădiniţă, care sunt eu, mă ghiceşti? daaa, aveam săndăluţe şi părul blond, semănăm, vezi?

Ani. Anii noştri, noi tineri la Peleş, ce slabi, eu printr-un lan de grâu din Harghita, kurtos colac de pe la porţi, hi, hi, timp de hlizeală, fără copii, zăpadă de Făgăraş, ghete, cetăţi, timp năvălit peste noi, ce frumoasă erai, lizieră şi fugă prin Caraiman, ce vorbiţi, măi, acolo atâta, mamaaa, de ce râde tata, aici cine e? Roxana la 5 ani, scrie pe spate, erai supărată? da, cred că nu-mi plăcea rochiţa...

Poze răsturnate, bunici, leagăne, Moreni, de demuuult, alb-negru. Fraţii mei lângă brad, dragii, el în curtea liceului, plete, Bon Jovile meu, eu prin curtea Teologiei, cu grupul, cu traista, cu visurile..., aparatul meu foto şi fotografiile mele.

Haide, la nani, e târziu, e tare Târziu…!

to name somebody

is magic!

aş fi vrut:

Anghel, pentru că e poetic, protectiv, celest

Nicolae, pentru că e sfântul meu drag, drag

Dragomir, pentru slava limbii slave

Silviu, pădurea mea iubită, nume masculin, bărbătesc

Radu, pentru bucuria fratelui meu mijlociu

Gabriel, pentru că e dulce, misionar

şi a rămas Andrei

Andrei, fratele meu cel mare, cel care mi l-a botezat,

Andrei, pentru că e nume de bebeluş, nume blând, sonor, tril, nume de luat în braţe, de alintat, de strâns la piept...,

Andrei, frăţior, căpuşor rotund, obrăjori bucălaţi, bun şi cuminte, sufletul nostru.

cutie educativă

dintr-o cutie de carton am făcut

grădiniţa poneilor

 acolo învaţă de toate, ea e educatoarea, şi-mi place s-o ascult cum turuie cu ei,

doar că mă sperii când se duce să le pregătească celor obraznici bulina neagră, că, na, aşa se dă în sistemu` educativ românesc...