Zi de luni

Ultima zi de primăvară!

Facem grevă, spălăm păpuşile, bem citronadă şi dansăm.

Arlechin

In fiecare an de 1 iunie se organizeaza spectacole pentru copii. Am fost si noi. Ne-am facut de cap. Face painting, acadele, sarit somn de pranz.

Ne-am ales cu muulte zambete in schimb.

Împreună

Nu e alt sentiment mai mare decât acela de a te simţi într-o familie

ca şi cum ai fi la adăpost de orice rău,

ca şi cum ai avea o putere magică să le faci pe toate bine.

Suntem mai puternici şi mai veseli. Mai împliniţi. Ne aparţinem unul altuia, ne completăm şi ne întregim.

Atelier

Sambata am fost intr-o gradina de vara care avea terasa plina de pietre. Am facut un drum lung din ele si-am luat si-acasa cateva. Le-am pictat. Acum stau intr-un ghiveci de flori.

As vrea sa am toata ziua doar pentru Eliza, doar pentru noi doua. Daca mi-as putea da jos haina maturitatii si a goanei de zi cu zi, sa raman in haine simple, usoare, vesele...

Fotogenie

Daca vrei sa fii dascal la tara nu poti fi decat cu sufletul.
Nu ai cum sa fii pedant si autoritar. Copii te vor doar pe tine, sa le zambesti si sa-i intelegi.

Cosmina are 12 ani. Cand e pauza mare vine si ne spune ca vrea mancarea. Cornul si laptele. Mai are 6 frati. Muncesc cu ziua prin sat si nu vor bani, vor de mancare. Un om mi-a povestit ca dupa ce au muncit pana spre seara, ea si fratele ei au mancat 50 de sarmale pe nerasuflate.

E o fata isteata desi nu stie sa scrie si abia citeste. Ca ea sunt multi.

Daca nu vine cateva zile la scoala, nu se gandeste la materia pierduta, poate doar la cate cutii cu lapte si cate eugenii nu a mancat.

Sau poate se gandeste la un viitor mai bun, mai cald, cu mese pline cu de toate.
Poate la o viata mai dreapta.

Ea imi zambeste in fiecare zi. Si eu ii zambesc. Mult mai trist insa.

şotronul de la ap. 5

Cata dragoste primesti

The White Ribbon

Panglica albă


Regia: Michael Haneke

Lipsa dragostei dintre parinti si copii duce la vieti pline de cruzime.

Incestul, pedeapsa, necomunicarea, violenta duce la fascism, nazism sau alta forma dictatoriala, extremista.

Filmul e alb-negru. Alb pe deasupra, inocent, nepatat (scenele de iarna sunt adevarate ilustrate) si negru pe dinauntru, e o lume severa care nu cunoaste iubirea.

Filmul nu are coloana sonora, dar trebuie ascultata muzica frunzelor care fosnesc in vant.

O societate in care violenta naste violenta, iar lipsa iubirii prevestete lipsa pacii si inceputul razboaielor.

Father & daughter day

Asta e tot ce am, asta e tot ce iubesc!

Când viaţa...

e pur şi simplu...simplă, fară grabă,

colorată,

luminoasă.

dacă energia zilei se păstrează, nu se pierde...

unde se duc îmbrăţişările şi râsetele noastre?

Curcubeu

in sticlă...

ca să mai uităm de vremea gri de afară.

Fetita verde

Ploua si parca locuim in Venetia...



Eliza a desenat azi.

Ii place sa deseneze chipuri de fete. Imi spune ca e o fetita cu ochi, gura si par.

Parul nu sta cuminte doar pe capul fetitei, ii inconjoara fata, ca un cerc,

si nu doar o data a desenat asa, mereu fetitele ei au parul ca un nimb, ca o incolacire...

Acum citesc J. Winterson, Scris pe trup, am dat de pasajul asta si-mi place:

„Daca-ar fi s-o pictez pe Louise, as picta-o ca pe un roi de fluturi. Un milion de amirali rosii intr-un halo de miscare si lumina. Sunt foarte multe legende despre femei ce se transforma in copaci, dar exista oare vreuna despre copaci ce se preschimba in femei? E oare ciudat daca spui ca iubita ta iti aminteste de un copac? (...) E vorba despre felul in care parul i se umfla in vant si-i flutura in jurul capului. De multe ori ma astept sa-l aud fosnind.”

clinc, clinc

Vineri seara, zâna albinuţelor zboară prin toată casa,

îşi flutură bagheta magică, zice hocus, pocus şi transformă toate animalele în albinuţe,

peste tot e zumzet

si râsete...

Imbratisari

In Iasi, orasul meu natal si orasul meu de suflet, se intampla lucruri frumoase datorita unor oameni pe masura. Nu fac reclama nimanui, presupun ca trebuie sa fii frumos sufleteste daca organizezi campanii de atragere a copiilor spre lectura.

Ar fi interesant ca cei de la Edukid si Humanitas sa faca niste sondaje, sa aduca idei noi de a face copilasii sa iubeasca lectura, motivatii ludice si serioase in acelasi timp, ca prichindeii sa se apuce de citit.

O reducere de preturi si o oferta promotionala din partea editurii sunt binevenite, dar o intalnire cu mamicile din Iasi la un semniar (discutie) despre frumusetea cititului si cum sa-i atraga pe copii lor in lumea cartilor mi se par, deasemenea, interesante.

Am fost de multe ori mirata cum de unii parinti nu cumpara carti copiilor, nu-i acuz, e alegerea lor...am vazut copilasi de seama Elizei care nu stiu sa rasfoiasca o carte si o arunca imediat, neprezentand interes. Cand vor fi mari, isi vor lua poate cateva carti ca decor in living si atat...sau poate vor fi mai linistiti si mai castigati ca nu-si pierd timpul cu lectura...sau poate, vai de ei, vor fi mai tristi, mai inadaptati, mai lipsiti de imaginatie, de creativitate.

Nu fac pledoarie lecturii, sustin in schimb orice campanie de acest fel, e buna, e folositoare, sper doar ca va misca parintii, ii va sensibiliza.

Eu cred ca o mama care nu cumpara copiilor carti ii priveaza de multa lumina si fericire.

Eliza "citeste" de la cateva luni, deja are o biblioteca a ei, cu....hm...destule carti. Le stie pe toate, uneori imi cere ea povestea pe care vrea s-o citim. Acum isi citeste singura. Eu sunt ascultatatorul cuminte si minunat de vocea ei calda si subtire.

Povestea ei preferata e despre un ursulet mititel care se prinde intr-un bustean si nu mai poate iesi de acolo, pana cand apar Alba ca Zapada si animalele din padure si-l scot afara pe ursuletul speriat.

Eliza citeste asa: Agiuta-ma, agiuta-ma! nu ma pot sa ies afala! apoi...Hei, hup! hei, hup! gata, usuletule, mititelule, ula, ula!

As sta 1001 de nopti sa ascult iar si iar aceleasi povesti dragi spuse de mica mea cititoare...

Cand iesim din librarie, Eliza isi tine cartea la piept ca pe ceva foarte drag. Ma bucur ca-i plac astfel de cumparaturi, dragostea pentru carti a venit de la sine, ca o joaca frumoasa, sper s-o aiba pentru totdeauna.

Cooperare (on a rainy day)

Ea picteaza paste ca sa ne facem coliere.
Eu fac penne la cuptor pentru pranz.
...si dansam amandoua pe ritmul lui Thomas o Malley (Eliza e indragostita de acest motan).




Trebuie sa caut cizmulite de ploaie. Si umbrele colorate. Cat mai repede!