In timp ce prichindeii de-a V-a dadeau teza, le-am vizitat expozitia de pictura pe lemn, cocotata mandra pe dulapul din spatele clasei.
- Mai, voi ati facut frumusetile astea?
- Da, doamna, noi! (si le sclipeau ochisorii)
- Tare-s frumoase, de-mi vine sa le iau acasa pe toate sa ma uit toata ziua la ele...
- Puteti sa luati...! (erau emotionati si-au sarit din banci sa-mi arate care si-a cui este).
Aveam de unde alege, erau unele mari si bine realizate, dar am ales o bucatica de lemn pictata simplu de o fetita rusinoasa, micuta si modesta.
Ca-n povestea cu Sfanta Dumineca si lazile din pod.
Laura a fost tare emotionata, si-a facut obrajii rosii si mi-a zambit apoi toata ora.
Am simtit ca era mandra de ea, ca tocmai pictura ei ajunge acasa, pe biroul doamnei diriginte.
Pacat de copilasii cu har, uitati prin sate sarace...
Asa este! o locuinta la sat este mai ieftina si mai comoda, dar daca ai copii, trebuie sa te gândesti la ei! Scoli sportive sau Scoli de Arta, cluburi, teatre, cinematografe...au doar orasele. Plus faptul ca relatiile sociale sunt foarte restrânse.
RăspundețiȘtergereDar sunt si multe avantaje :) depinde din ce unghi privesti lucrurile. Eu însa nu as schimba orasul!
Of, Doamne, daca ai sti cat ma atinge articolul tau!...Nu stiu de ce...eu n-am crescut la sat, dar mereu m-am gandit la copilasii de genul asta...Atat de mult mi-as dori sa se poata face ceva, sa se ocupe cineva si de sufletelul lor...Eu n-am talent organizatoric, dar mi-ar placea tare mult sa ma implic...
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru gestul si sensibilitatea ta! Nici nu stiam ca lucrezi in invatatmant...
PS. Unde gasesc si eu povestea pe care o mentionai in articol? Imi aduc aminte de ea ca prin ceata si nu stiu de unde s-o iau...
Povestea e "Fata babei si fata mosneagului", in poveste fata mosului alege cuferele cele mici si fata babei, cea lacoma, alege cuferele cele mai mari pline de balauri.
RăspundețiȘtergereMultumesc de citire!
hmm, eu am crescut la sat pana la 10 ani. Nu mi-au lipsit scolile de arta sau cluburile sportive, poate unde nici nu am vreun talent in domeniu. Sunt destule avantaje si sa cresti la tara (sau la curte). Stiu ca ma uitam cam de sus la fetitele care se jucau cu papusele si cu presulete dar nu puteau sa se catere in copac, sau la verisoara mea careia ii era frica de...purcel. Dupa 10 ani, intr-adevar am mers la cluburi, fara arta:P, doar chimie si ceva literatura.
RăspundețiȘtergereRoxana, sunt copii mici, s-ar implica in tot felul de activitati cu tragere de inima. Si o initiativa acolo la scoala ar fi foarte apreciata de ei. Foarte frumos ca profesoara de desen a afisat creatiile copiilor
Draga Roxana,
RăspundețiȘtergereCitesc de multa vreme tot ce scrii .Eliza e o fetita norocoasa ca te are asa.Stiu ce inseamna sufletelul copiilor de la tara si mai stiu ca numai anumiti oameni reusesc sa vada dincolo de aparente .Iti doresc putere de munca si pe Eliza o pup pe frunte
ce frumos e sa fii profesoara/invatatoare si cate minunatii descoperi!!!! e o satisfactie sa fii inzestrata cu harul dascalicesc!
RăspundețiȘtergere