Am avut zile cu aer călduţ, de toamnă, cu soare rotund şi mângâietor, într-un colţ al cerului, cu dealuri pictate în galben-ruginiu, ca un sobor de veşminte evlavioase.
Seara, pe sub geamul pensiunii treceau trop, trop, căluţii spre casă. În faţa lor creştea o lună mare, galbenă, cu nimb sfânt în jurul ei.
Obcinile ne-au legănat dulce şi-am respirat aer mănăstiresc, cu miros de cădelniţă şi de trandafiri amorţiţi de brumă.
Ne-au întâmpinat mâţe bisericoase, alintate şi încovoiate, măicuţe cu buzunare largi, pline de caramele, picturi mari şi clopote de toamnă.
Zâmbete, oameni îmbrăcaţi în portul bucovinean, oiţe, păduri, case frumoase, livezi cu mere roşii şi zemoase, agăţate pe crengile deja uscate.
Am intrat în mina de la Cacica, sub pământ şi-am cântat hai-ho, hai-ho, ca piticii. Munţii Rodnei aveau căciuli groase de zăpadă, iar Pietrele Domnei se vedeau în depărtare.
Voroneţul era mai albastru, parcă, Humorul mai intim şi melodios, cu dulci cântări de maici, Suceviţa, dragostea mea, e mare, aerisită şi curată, cu scara cea roşie a virtuţilor mergătoare spre rai, Moldoviţa mirositoare a mir, Arbore părăsită, dar cu bănci odihnitoare, iar Putna măreaţă şi voievodală.
Am numărat vaci lăptoase, pisici blânde, castane şi nori şi ne-am hotărât să mai mergem acolo, poate la Brodina, unde-i cea mai sălbatică şi mai frumoasă privelişte.
p.s. Fotografii n-am putut face după pofta ce-am poftit-o, am avut de urmărit ieduţ curios şi neastâmpărat.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu