Are bască de toamnă, rotunjită în vârful capului şi c-un nasture verde, agăţat într-o parte, ca design autumnal.
Pe sub bască are ochişori curioşi, plete firave, bălaie şi gură mică, ţuguiată melodios cu pu, pu, pu!
Când desenăm mă întreabă ce culoare îmi place. De-mi place verde, mă întreabă dacă verde închis sau verdele deschis, apoi mă iscodeşte ce desenez cu el.
Dacă desenez un castel, vrea să ştie cine stă acolo...şi ce face...şi cum o cheamă...şi vorbeştee până ne uită orele şi suntem încă treze spre miezul nopţii.
Are şi fular de toamnă, împletit repede, repede şi pus spre apreciere în faţa oglinzilor.
Are multă alintătură şi multe replici noi.
Şi mai are 2 ani şi 8 luni fix.
Daca o cheama Eliza asa ca pe fetita la care ma gandesc eu, atunci e o dulceata de copil, cu basca si sal! Pupicuri brumarele :)
RăspundețiȘtergereRoxana, citesc in fiecare despre voi si mi se umple sufletul de seninătate şi fericire! Dumnezeu să-ţi înmulţească însutit iubirea şi copilăria inimii ca s-o creşti pe Eli în frumuseţe şi armoniei! E un blog superb. Aşa cum e inima, casa şi familia ta! Alexandra
RăspundețiȘtergereCU putina intarzaiere, la multi anisori pe langa cei 2 si 8 luni. Vrem sa vedem bascuta si fularul
RăspundețiȘtergeresa fie sanatoasa.. aveam acelasi prenume..al meu e de fapt Lizica.... :))
RăspundețiȘtergereganduri alese!
bios -doareu
claudia lizica
Alexandra, ma faci sa plang, multumesc de citire!
RăspundețiȘtergereMultumim, Lizica, de trecere pe la noi!
RăspundețiȘtergere