Despre noi,

numai de bine...

Tati pleacă prin delegaţii, partea bună e că Eliza are jucării de prin ţară adunate şi le ştie pe toate: căluţul de la Făgăraş, oaia de la Vâlcea, girafa de la Cluj... Partea şi mai bună din toate aceste despărţiri şi revederi e că Eliza vorbeşte la telefon cu tatăl ei din ce în ce mai mieros şi mai codat tată-fiică, eu fiind exclusă.

Delfinaşul nostru creşte, i se pigmentează ochii şi parcă aş vrea să fie tot o fetiţă.

Aş vrea să fiu într-o grădiniţă din Japonia, să desenăm zmeie dragon şi să ieşim cu picioarele goale pe un câmp, să le vedem cum zboară. Aş vrea ca fetele mele să se amestece în ceata de copii zâmbăreţi cu ochii oblici şi curioşi.

Şi aş mai vrea să fie toate bune.

Seara avem diafilme cu Moş Crăciun.