Eliza răspunde scurt. Are cuvinte auzite din mers...
-ce vrei să mâncăm?
-păiiii...de exempiu....
-vrei să mergi azi cu noi la magazin?
-mă mai gândesc, pobabil...
şi...din categoria cioara şi puiul:
-ce fetiţă frumoasă eşti!
-Desigui!
Aseară voia s-o ridic sus, sus, ca să patineze ca fetele de la proba de dans. N-am ridicat-o din motiv de bebe 2, dar mi-a spus că o să doarmă şi dimineaţă o să aibă aripi, ca să zboare singură.
E aeriană ca tatăl ei...
ce dulci sunt cu desigui si bobabil (eva zicea bobabil).
RăspundețiȘtergereOff, fii-mea a inceput sa vorbeasca aproape corect, are cuvinte in care il pronunta pe "r". E bine, dar dispar cuvintele astea haioase:)
Eliza inca nu zice c, r, l...dar e frumos ce iese si mamo-inteligibil, da, cu timpul vor disparea, raman in amintirile noastre, e bina insa ca o luam de la capat, am mari emotii, va mai fi la fel, adica eu cu rabdarea si atentia pe care o dai primului copil, va mai fi mirarea, curiozitatea...sau vor trece mai repede si nu mi se vor mai parea oauri...uite ce face...cum face...
RăspundețiȘtergereLa mine INCA e cu "oau... uite ce face... cum face". Ca asa mi-s eu, impresionabila de lucruri marunte. Uneori, mi-e jena sa le pun pe blog, ca-s prea puerile, dar mie imi fac zilele frumoase :)
RăspundețiȘtergeresa nu-ti fie jena, sa scrii despre ele, despre orice, sunt amintirile voastre, ma bucur ca se va putea INCA :)
RăspundețiȘtergereRoxana minunea exista si cand ai mai multi copii, nu doar doi :)
RăspundețiȘtergere