Tangaj portocaliu

Uneori mă simt dusă de valuri, e seară, şi plutim toţi într-o barcă.

Uşor, uşor...şi e totul firesc în lumina asfinţită a soarelui.

Alteori ne clătinăm şi ni se par valurile uriaşe.

Mă copleşesc zilele care se scurg greu, mă simt prea mică înconjurată de ape prea mari, rotunde, împresurându-mă, ca o oboseală şi-o sfârşeală, şi-o neputinţă.

Şi simţim că barca e într-un balans care ne sperie, şi ne băgăm unul într-altul, tot împreună, până (ne) trece.

Apoi revine apa lină şi calmă, cu miros de seară răcoroasă, de gângureli, şi de şoapte pe la urechiuşe.

Şi hrănim raţe, hrănim guriţe deschise prin somn
şi hrănim visuri şi planuri frumoase adâncite în noi.