Balerine prin pădure, cu râsete-ecouri,
A, E, I, O, U....
amiază la pas, de mână, piept lângă piept,
căldură,
dulce fruct, negru, zemos, clipoceli de râu subţire peste pietre, printre crengi.
Copaci cu picioruşele învelite în păturică de muşchi verde, rădăcini ca o scară spre josul pădurii...
poze făcute de mânuţe mici, vaci tolănite la umbră, scorburi uriaşe, scoarţă curbată de vreme, cai albi, liniştiţi...
ca în grădină de pace, Ghetsimani, cu măceşi coloraţi blând, în loc de măslini,
iar noi...umbre peste pământ, acest Pământ binevoitor şi frumos.
şi
cât aş vrea
să nu se mai termine!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu