The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

duminică, 11 decembrie 2011

duminică

nas lipit de geam, când o să ningă, o să fac un bulgăre mare de zăpadă, aşa: mână căuş peste mână căuş...


înauntru girafele cântă la microfon, dinozaurul mov a făcut şi a ornat brioşe cu ciocolată,
iar în mijlocul covorului a răsărit un castel, eu şi tati îl ocolim cu grijă, acolo e casa animalelor care dau o petrecere, e tabu, nu atingi, nu întrebi şi nu muţi în altă parte  parada cailor de Crăciun


...lui Andrei îi ies dinţii, se jeluie la sânul mamei, se uită la brazii Elizei agăţaţi pe sus, dansează pe winter songs, deşi sunt 13 grade afară,

amândoi cresc, când şi cum, poate noaptea prin somn? ne minunăm lângă ei...

ea vrea de la moş un laptop, hmmmm, iar el nu vrea nimic, îi este de-ajuns surioara gălăgioasă din casă, e cea mai frumoasă, mare şi colorată jucărie, mai ales că-i mai papă şi picioruşele şi-l mângâie din când în când...

noi îi vrem doar pe ei, sănătoşi, bucuroşi, ca-n această dimineaţă de duminică de decembrie...

2 comentarii :

  1. din cand in cand ca o printesa care acorda favoruri cu mare bunatate. Iar el se uita la ea ca la o stea, cu ochii rotunjiti a admiratie:)

    RăspundețiȘtergere
  2. asa-i pe la voi, a? cunoastem, cunoastem! o adora pe sora-sa, e lumea lui de culoare, galagie, joaca...
    drag!

    RăspundețiȘtergere