imi pare rau de situatia prin care treci, si, mai ales, imi pare rau ca eu, cititoarea ta nu am asa har la scris ca tine ca sa-ti oblojesc sufletul amarat. Stiu ca doare, dar va trece si vei fi mai puternica! Sunt alaturi de tine. Cu drag, Roxana
Roxana, trecem prin toate incercarile, mi-as fi dorit al treilea copil, n-a fost sa fie, acum ma bucur de ei doi, ca si tine, mama de baietel si de fetita. Drag!
Clujul ca si Clujul, dar noi avem o cabanuta la munte, La Doda Pilii(raiul pe pamant), unde va invit cu tot, tot dragul. Cand vrei sa "fugi" :) eu te astept cu bratele deschise!
Eu intru pe blogul tau, citesc, zambesc si plec. E prea frumos si d-asta n-am ce comenta, n-are nevoie de nici o completare. Dar fructele pentru un suflet insetat in mijlocul iernii chiar m-au atins. Veti fi bine, ranile de genul asta nu se inchid niciodata - eu si acum ma gandesc "ar fi avut X ani, anul asta ar fi mers la scoala, oare ar fi semanat cu Eva, tot asa cu obraji rotunzi si cu ochi mari, sau cu Filip, cu zambet strengaresc si deschis" - dar cumva le supravietuim si ne bucuram de ce avem, mai trimitem cate un zambet sau cate o lacrima si spre ceruri
Buna, Roxana
RăspundețiȘtergereimi pare rau de situatia prin care treci, si, mai ales, imi pare rau ca eu, cititoarea ta nu am asa har la scris ca tine ca sa-ti oblojesc sufletul amarat. Stiu ca doare, dar va trece si vei fi mai puternica! Sunt alaturi de tine. Cu drag, Roxana
Mi-a fost dor de tine! Cand faceti o excursie in Ardeal? :)
RăspundețiȘtergereRoxana, trecem prin toate incercarile, mi-as fi dorit al treilea copil, n-a fost sa fie, acum ma bucur de ei doi, ca si tine, mama de baietel si de fetita. Drag!
RăspundețiȘtergereLacrima, vreau sa vad Clujul musai, vom veni, ai sa vezi!
RăspundețiȘtergereClujul ca si Clujul, dar noi avem o cabanuta la munte, La Doda Pilii(raiul pe pamant), unde va invit cu tot, tot dragul. Cand vrei sa "fugi" :) eu te astept cu bratele deschise!
RăspundețiȘtergereBea orice, suflete, dar sa te faci bine!
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta-va!
Eu intru pe blogul tau, citesc, zambesc si plec. E prea frumos si d-asta n-am ce comenta, n-are nevoie de nici o completare. Dar fructele pentru un suflet insetat in mijlocul iernii chiar m-au atins.
RăspundețiȘtergereVeti fi bine, ranile de genul asta nu se inchid niciodata - eu si acum ma gandesc "ar fi avut X ani, anul asta ar fi mers la scoala, oare ar fi semanat cu Eva, tot asa cu obraji rotunzi si cu ochi mari, sau cu Filip, cu zambet strengaresc si deschis" - dar cumva le supravietuim si ne bucuram de ce avem, mai trimitem cate un zambet sau cate o lacrima si spre ceruri
Andra, draga mea, te imbratisez!
RăspundețiȘtergere