Buzunare

 unde mai încap amintirile? în ce buzunare să le mai ascund? mi-e frică să nu le uit, să nu le pierd, să nu se destrame prea repede, agățate intr-o vârtelniță mult prea grăbită.

 unde să pun ziua asta cu nori ca de oi și oi ca niște nori, cu miros de iarbă de mai, păpădioasă, de dat rostogol prin ea...?

 

să nu uit nimic, nici glasuri, nici vorbe, nici mirosul ierbii...

 

 

 nici pe ei fugărindu-se, alintându-se, făcându-și căluți cu flori în coamă, sărind după fluturi, fugărind broaște ca niște cercetași ai pădurii, așa cum și-au zis

 la ce păstrare să-mi pun toate zilele noastre? când am fost împreună, și am râs, și am stat lenevind sub un soare preablând?

 ce vă voi spune când veți fi deja mari? oare-o să-mi amintesc cum erați? cum vorbeați? ce povești inventați? când eu, vai mie, deja nu mai am buzunare, deja le prea uit, că-s multe și neîntrerupte toate, toate momentele noastre-mpreună, ca un șirag lung împletit zi de zi... 

 dar voi? mă veți întreba cum ați fost? ce gândeați? sau veți fi multpreaprinși în alte treburi lumești?

 O, cât aș vrea să mai pot să culeg clipele, orele, sunetele, glasurile, amiezile trecerii noastre. Cine știe? Dacă-ntr-o zi veți vrea să știți cum am fost, să mai pot să găsesc printr-un vechi buzunar o fâșie de lumină de mai, un zâmbet de fetiță, un desen de băiețel, o bicicletă ce avea coșul plin de lemne și flori...și atunci...să vi le dau!