Indoor Sport

La grupa mijlocie, ora de sport se face înăuntru, păcat de toamna asta frumoasă, cu soare blând şi foşnet.

 Aş scoate toţi copilaşii pe dealuri, să facem acolo o horă, să culegem măceşe, roşu de făcut colier, să ne rostogolim, să ne ascundem printre copaci, să ridicăm sus, sus un zmeu uriaş...să...,

dar n-am cum,

când plecăm spre pădure, văd cum unii copii rămân în faţa blocului plictisiţi, obsiţi, prea posaci pentru vârsta lor, i-aş sui în maşina noastră şi să mergem la un lac, într-o poiană, oriunde...

Sunt seri arămii de septembrie, păcat să se piardă...

E atâta viaţă şi frumos peste tot, că nu e bine să fii singur, ca o umbră uitată.
Să te aduni, să te întâlneşti, să te întregeşti, ca o familie, ca o prietenie, ca o entitate împreunăpetrecătoare a zilelor.

Rost(ogol)

de castane,

gândăcei cu desene,

frunze-fluturi galbeni, zburători şi sfârşit de răpciune, cald, fără ploi, dar c-o tuse uşoară de ied cucuiat, alintat.

 Împărţiri, adunări, aşezări de conuri, mirosuri de galben uscat, arămiu lucios, ieşit din găoace.

E-o toamnă frumoasă şi lungă, iar între noi...inimi din frunze şi joacă.

Omizi pe asfalt, câmpuri de flori de castan. Simetric, aliniat, şerpuit, spiralat de mânuţe mici şi vesele.

Pui mic, mult iubit, cu somn de amiază.

  Iubesc tot ce avem...
şi mai presus,

că ne avem...!