Se întâmplă (toamna)

Ţârâit de ploaie ţâr, ţăr, peste papucei şi peste frunze colorate, întreceri de melci alpinişti pe copaci înalţi, marş de frunze care pornesc spre o cofetărie, ţopăială din ghetuţe albe, ochişori cuminţi care se fac verzi de la cerul uşor întunecat şi fără soare, mânuţe îndesate prin buzunare şi ciocănit în scorburi ca să scoatem un spiriduş afară.

Inventar de brumărel

Are bască de toamnă, rotunjită în vârful capului şi c-un nasture verde, agăţat într-o parte, ca design autumnal.

Pe sub bască are ochişori curioşi, plete firave, bălaie şi gură mică, ţuguiată melodios cu pu, pu, pu!

Când desenăm mă întreabă ce culoare îmi place. De-mi place verde, mă întreabă dacă verde închis sau verdele deschis, apoi mă iscodeşte ce desenez cu el.

Dacă desenez un castel, vrea să ştie cine stă acolo...şi ce face...şi cum o cheamă...şi vorbeştee până ne uită orele şi suntem încă treze spre miezul nopţii. 

Are şi fular de toamnă, împletit repede, repede şi pus spre apreciere în faţa oglinzilor.

Are multă alintătură şi multe replici noi.

Şi mai are 2 ani şi 8 luni fix.

Azi

Aş vrea să ne dăm într-un leagăn, să ajungem până la cer, să avem părul în două codiţe, să avem nume ruseşti şi să râdem de forma norilor şi a frunzelor care cad.

Aş vrea o librărie

De când a venit toamna, caut cu Eliza prin librării cărţi despre toamnă. Cu ilustraţii frumoase. Nu am găsit nimic. Nici arici zgribuliţi de frig, nici copaci care se apleacă şi vorbesc, nici frunze care călătoresc spre alte ţări...nicio poveste minunată despre toamnă.

Aş fi vrut un colţ într-o librărie, unde să miroasă a castane şi a ceai din fructe abia uscate, unde să te afunzi într-un scaun şi să răsfoieşţi pagini galben-aurite despre gândăcei şi melci, despre recoltă, coşuri cu fructe sau păduri portocalii prin care se plimbă spiriduşii toamnei.

p.s. Vreau cărţi ca aici!

Trebuie să ne luăm concediu şi să fugim la Coşnea. Acolo o să scriem o carte cu poveşti!

Şi o să ne jucăm cu frunzele, uite-aşa!

Tărtăcuţe răcite

- Vezi, usuieţuie, pouă afaiă! Toboianele sunt ude!

 Ca să facem faţă răcelii am făcut feţe. Din tărtăcuţe şi alte materiale. Eliza a fost încântată, zicea că sunt:

 o mamă, un tată şi un copil.

Când se usucă şi încep să zornăie seminţele dinăuntru, le punem câte un băţ şi le facem maracas.

Nopţi şi zile

Zilele de octombrie trec repede, repede. Ca norii gri de pe cer.

În casă e ţopăială de ieduţ încăpăţânat care nu vrea să poarte şosete groase, dar care sare şi cântă cântecele în stil propriu şi remixat.

Şosetele au devenit şi mai mici, pijamalele mai scurte, iar bluziţele au alte mâneci, trei sferturi.

Nopţile de octombrie sunt lungi şi cu foieli de nas înfundat şi răcit. Cu cereri de câteva desene animate în miezul nopţii, pe motiv că e ăcită şi nu poate să facă nani, cu cereri de a picta cu gogoaşele (goaşele) ălea noi şi cu cereri de a mai merge la Bucureşti cu trenul.

Afară e frig, elefănţeii de la Mowgli au venit la căldură la noi în baie, avem plastilină cu miros de scorţişoară şi avem un dor de împodobit brăduţul.



Până la Crăciun, bem compot galben de gutui, cu lămâi plutitoare şi spunem poveşti cu turtiţe vorbăreţe.



p.s. Eliza nu vrea ca tati să-şi pună pe cap coroniţa mea:



- Tăticii nu poată coioniţă!

- Nuuuu? Dar ce poartă?

- Tăticii poată maşina!

Expoziţie înşirată pe aţă

Eliza vrea poveşti despre zâna Toamna şi despre cum era ea mică, mică.

De toamnă

Avem pe geam copăcei coloraţi!

Octombrie aromat

Bunicul le-a dat cu băţul jos din copaci, Eliza şi Eugen le-au adunat şi eu le-am făcut dulceaţă aromată şi bunăăăă.

Eliza a pus etichete în formă de gutui pe borcane.

E dulceaţa mea preferată, mai ales în clătite.

Îmi place

când primesc colete cu poveşti,  flori de grădină şi prăjituri de casă.



Şi mai ales când citesc poezii frumoase şi premiate de New York Times.



Şi de azi promit:

I'd stop playing serious, and seriously play.