evoluţie

mai demult, demult: 

mama, cum am venit eu la voi, unde am fost înainte?

păiii, ai fost îngeraş şi te-a trimis doamne-doamne aici la mama şi la tatăl tău...zic eu şi povestim cum a ales-o dintr-un grup de îngeraşi şi a trimis-o la noi, mai întâi în burtica mea, apoi doctorul a ajutat-o să iasă, a fost bebe mic, ca Andrei...şi tot aşa...

între timp...

se uită cu Lucian pe atlase, pe enciclopedii pentru copii, şi vorbesc despre alte versiuni

azi:

mama, mai ţii minte când eram noi în cer îngeraşi şi ne-a trimis doamne-doamne pe pământ şi am fost gorile prin pădure, apoi am fost oameni?!

tot despre evoluţie:

m-am săturat să fiu tot copil, vrea şi eu să fiu om!

astea în timp ce coloram felicitări pentru bunici, mătuşi

  

love you, my sweet monkey, angel, child!

Am o pace

cât o mare!

noi, simpli, aici, cu ale noastre de toate

seri cu nasurile sub pătură, noifetele, la Mezzo, la Spărgătorul de nuci, vrei şi tu un soldăţel care să te ducă într-o caleaşcă, şi să dansaţi, apoi adormi obosită, păr transpirat şi pijama alb-albastră

dimineţi prin bucătărie, să facem omletă şi biscuiţi pentru Andrei, cu Andrei Bocănilă cu lingura-n masă, iar tu joacă din aluat, făină pe sus, pe jos, în stânga, în dreapta, hi, hi, şi iepuraşul nostru cu ochi din piper şi gură din chimen, făr-o ureche

duminică la biserică, a tatălui, cea cu doamnedoamne în curcubeu şi cu braţele întinse spre tine, şi cântece, am o pace cât o mare, apoi oameni care îşi strâng mâinile, afară soare puţin şi covrig

ieşiri cu maşina prin zăpezi, îngheţate, topite, totuna, cu şoferi nesimţiţi, oare cum să-mi învăţ băiatul, să fie un nepăsător sau un om cu inimă bună? 
să fie moderat! 
mi-ai răspuns

desene pliate, aici şi acolo, ca o amprentă, la fel cum sunt şi firile noastre, asemănătoare

unde e acel moderat, între bunătate şi nesimţire, până unde iubitor de oameni, până unde nepăsător şi doarpentrutine...?

Andrei ruşinos când alţii vorbesc cu el, ascunzându-se în mine, la piept, îmbujorându-se

şi tu pe bancheta din spate: eu vreau ca Andrei să fie modeiat, să nu vorbească nici tare, nici încet, uite-aşa: ta-ta-ta!

Sport

În unele seri, ei doi merg pe stadion să facă sport.

Îmi cere să-i pun repede, repede, papucii de teining, ca să alerge cu tata.

Tot ea ştie că fructele şi legumele sunt sănătoase, la fel ca sportul. Aşa că am făcut o cură serioasă zilele astea de cireşe, piersici şi căpşune.

 Ca să nu meargă la doctor, să-i facă injecţie.

Ştie toate legumele, nu poate să ţină minte ridichea, îmi zice să-i citesc povestea cu Ceapa aia uriaşă, iar într-o zi, când curăţam morcovi, îi spuneam foarte serioasă că dacă mănâncă morcov, o să fie sănătoasă şi o să aibă ochii frumoşi.
- Daaa, portocalii, a răspuns ea, la fel de serioasă.

Pro Shopping

Cum se impresionează părinţii ca să cumpere o jucărie nouă:

- Uite, aici pe etichetă scrie ceva! Scrie să-l luăm acasă la noi, aşa scrie, Eliza, Eliza, ia-mă acasă la tine, să fiu prietenul tău...
...şi face mutriţa aia a la motanul lui Shreck.

Şi are şi numere, vezi, ursuleţul ăsta o să mă înveţe numerele!

Deci, aveţi grijă ce scrie pe etichete!

Panteism infantil

Eliza vorbeşte cu tot ce-o înconjoară. Toate au viaţă, şi-i răspund.

- Bună ziua, păduia, ce mai faci?

- Bună ziua, Eiza, răspunde pădurea cu glas subţire, uite stau şi eu aici...!

Vorbeşte cu toate şi, culmea, toate vorbesc cu ea. De la macaraua din faţa blocului, până la norii albi.

Aseară a vorbit cu doamne doamne şi cu îngerii care-s ascunşi după stele, sus, sus, în cer. Şi îngerii trăncăneau cu ea piţigăiat:

- Venim şi noi cu tine, mergem şi noi cu tata cu maşina să mâncăm plăcinte cu mere de la patiserie!

Amestec

dacă amesteci roşu cu galben se face portocaliu...

dacă amesteci roşu cu....

dacă amestecăm dragostea mea şi dragostea ei se face o dragoste MARE.

Când dormim de prânz, Eliza parcă-mi spune versuri de Nichita Stănescu:

eu mă văd acolo la tine în ochi, dacă închizi ochii, nu mă mai văd...

Am pictat azi buburuze şi pătrate colorate.

Mac, mac!

-Nu-mi plac cărţile tale, că n-au poveste...Îmi plac numai cărţile mele...!

-Aha, de ce, Eli?

-Că...din cărţile mele ştiu să citesc!

Prietenie adevărată

A plâns un sfert de oră lângă maşina de spălat. Înăuntru era Biluţă, prietenul ei, un câine mic şi galben. Se uita prin geam şi plângea că-l face maşina aşa, şi rotea mâna în aer, arătându-mi că-l învârte.

I-am spus că lui îi place acolo, e ca într-un carusel. Şi iar o podideau lacrimile când îl vedea ud şi lipt de hubloul maşinii.

A plâns întruna. Noroc că l-am pus la program scurt.

Baie de duminică după amiaza

cu vorbăraia specifică unei băi:

- vezi, nu mai pâng, am chescut maie!

-da, mama, ai crescut, eşti fetiţă mare, nici nu ştiu când ai crescut (eu nostalgică)...

-la ora şapte am crescut!

tot în timp ce se bălăcea...

-vrei să facem un tort de ziua ta? cum să fie?

-da, cu ciocoiată şi cu castaveţi!

 aşteptăm invitaţi cu largi orizonturi culinare...