Telegramă de august (neilustrată)

Scriem pe fugă, printre muulte valize, drumuri pe la rude, îmbrăţişări, zâmbete şi căldură mare.

Eliza are 2 ani şi 6 luni.

Ştie şi ea asta, mai ştie să facă grimase noi ca să distreze oamenii de la masă.

Am întrebat-o ce-i place ei şi mi-a răspuns că-i place să picteze, să deseneze, să se joace cu pastiina ... şi-atât.

Se joacă toată ziua cu unchiul Radu, se ascund şi se caută, el îi cumpără baloane mari, o dă în căluţi şi o fugăreşte prin parc. Tot de la el ştie să ţină degetul la buze şi să facă şşşşş, să-şi mângâie burtica şi să zică iami, iami, atunci când mănâncă ceva bun şi să bată palma când le reuşeşte ceva.

Ea, în schimb, i-a desenat un bloc de desen întreg cu fetiţe şi căsuţe cu sclipici din nişte carioci speciale şi ne-a făcut tuturor brăţări şi inele din palstilină.

Vrea să mănânce ca să ajungă cu picioarele până la pământ atunci când stă pe scaun, vrea să intre puţin, puţin în televizor până la Alba ca Zăpada şi apoi să vină înapoi.

Se spală singurică, îşi pune sandalele pe dos şi nu vrea ca nimeni să i le mai scoată să le pună corect, mănâncă prune şi harbuz şi îşi dezvoltă colecţia de mingiuţe de 50 de bani cumpărate de pe la ieşirile din magazine.

Are multe întrebări încuietoare şi dătătoare de zâmbete. Are muultă energie deşi nu doarme şi nu mănâncă mult...şi are drumeţii noi prin ţară.

O să punem şi poze în curând.