acum muulţi ani, pe vremea asta, rupeam crengi de copaci înfloriţi, citeam poezii cu sutele, iar seara ascultam cântările din canonul lui Andrei Criteanul la mitopolia din Iaşi...
acum, am doi copilaşi, unul văzut, iar altul nevăzut încă, am un soţ blând, o răceală şi-un un dor de primăvară. Ce aş vrea mai mult?
Decât să fie zilele noastre bune toate !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu