The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

luni, 11 iulie 2011

Familia mea

El e ghemotoc de carne moale , mirosind a somn si a lapte. Gura arcuita spre plans sau spre ras, in visele mici, nepamantesti si cu ingeri. Scancet dulce si maini tremurande in aer atunci cand tresare, ochisori larg deschisi, curiosi.

Ea e o o invarteala de jur imprejur dupa bebele ei, ii numara degetelele, il mangaie pe cap, ii pipaie nasul. Ii aduce pampersi cu oite sau pisici, si-i spune dulce: Andei, Andei.

Tati crede ca are un baiat frumos, face planuri sa-l faca inginer.

Eu sunt intr-o plutire de mangaieri de pe crestetul mic si rotund, pe crestetul mare, zbantuit si blond. E o lumina calda peste tot si, ciudat, ma simt atat de bine si implinita, de parca aici as fi vrut sa ajung mereu. E un alint pentru sufletul meu somnul lor adanc, curat, cu perdelele trase, in amiezile fierbinti de iulie.



4 comentarii :

  1. Ce frumos spui tu!!! Implinirea sa vina din faptul ca e Andrei si nu Amalia?!
    Sunt in acelasi punct in care erai si tu cu cateva luni in urma cand ai aflat ca va fi baietel... Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi si mama de baiat!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumoasa imagine si aducatoare de melancolie, parca te-ai intors in trecut, cand o tineai la piept pe Eliza

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, Roxana, ce nostalgii mi-ai trezit!
    Să fiţi sănătoşi cu toţii şi să aveţi grijă de fericirea asta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Fete dragi, ce frumos vorbiti! Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere